Caiet de insemnari

Februarie 27, 2014

Intelepciune de la mama ei

Etica_nicomahicaAsa cum singur ma indemnam cu putin timp in urma, m-am hotarat sa ma duc ab originem in ceea ce priveste inteleciunea anticilor. Aceasta nu este prima incercare, mi-am mai intins limitele intelectului cu Republica lui Platon si Baghavad-Gita, de care m-am apropiat cu sfiala, coplesit un pic de aura care le inconjura.

Acum a mers mai bine. In parte datorita exercitiului, dar si pentru ca Etica Nicomahica a lui Aristotel este mai accesibila. Evident, aceasta afirmatie trebuie luata relativ, pentru ca de citit in stil metodic, ca de sapat o groapa de 4 X 4, tot e cazul, insa, pe masura ce inaintezi, logica expozeului elaborat de acest mare sistematizator se dezvaluie cu o claritate care copleseste prin simplitatea si eficacitatea ei.

Aristotel vrea sa defineasca fericirea si un concept asociat ei, virtutea. Le descompune in inteligenta, bogatie, cumpatare, prietenie si altele; la fiecare aplica ideea ca exista o varianta deficitara si una exagerata si ca aceea buna de urmat este mijlocul dintre acestea. Simplu, nu? Atat de simplu, ca ti se pare ca si tu puteai veni cu o astfel de explicatie definitiva asupra comportamentului optim. Atat de simplu, incat pare ca schematizeaza periculos lucrurile in ceea priveste aceasta mare incertitudine care este natura umana.

Dar Aristotel nu era destept degeaba, el insusi s-a ferit de verdicte definitive, iar simtul sau metodic de a aborda orice varianta dezamorseaza obiectia unei prea apasate matematici a sufletului. Mai spune Aristotel un lucru care merita gravat pe trotuare si fatade de cladiri la fiecare 100 de metri: nu practicam virtutea pentru ca suntem virtuosi, suntem virtuosi pentru ca practicam virtutea. Sunt ceea ce facem in mod repetat.

Cand reuseam sa ma smulg intensului proces intelectual, contemplam din nou un fapt pe care l-am remarcat la celelalte monumente ale culturii universale, amintite mai sus: cat inseamna timpul in cimentarea valorii! Ne uimesc toti acesti oameni din vremuri indepartate, pentru ca au surprins esente de adevar care sunt aplicabile dupa mii de ani, dupa ce mentalitatile, tehnologia si societatea, in general, au evoluat atat.

Ca si celelalte, Etica Nicomahica a lui Aristotel merita citita din pragmatism, din curiozitate, din respect.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru ca inca o injectie de inteleciune, de data aceasta in stare pura, fara ser fiziologic.

Anunțuri

Citirea rapida in 10 pasi

Munca pe care o desfasoara colaboratorii centrului de traduceri rapide din Constanta presupune un volum considerabil de documente de citit, iar un ritm normal de desfasurare a acestei activitati nu ar corespunde termenelor-limita (uneori inumane, dar nu ne plangem) pe care traducatorii din Constanta le au de efectuat. Nu putine au fost persoanele care i-au intrebat pe traducatorii specializati din Constanta cum reusesc acest lucru, iar acestia s-au gandit sa va puna la dispozitie cateva ponturi despre citirea rapida…

Continuarea pe www.biroutraducericonstanta.wordpress.com.

Februarie 23, 2014

Un pic peste realitate

tokyo1Multe dintre antologiile de film pe care le-am consultat catalogheaza Tokyo monogatari drept una dintre creatiile desavarsite ale celei de-a saptea arte. Probabil ca exprimarile au fost mai putin bombastice si mai subtile decat formula chintesentiala pe care am utilizat-o, dar, in mare, cam asta vor sa exprime si, drept rezultat, intriga.

Vazand pelicula regizata de Yasujiro Ozu, m-am lamurit cum sta treaba. Calitatea desavarsita a filmului consta in foarte fina apropiere de realitate, pe care insa o depaseste la fel de fin.

Niste parinti in etate fac o calatorie lunga pentru a-si vizita in capitala odrasele, mature si la casa lor. Copii, oameni ocupati, nu au timp de ei, doar vaduva unui fiu mort in razboi ii trateaza pe batrani cu atentie si duiosia de care au nevoie, in special mama, care da semne ca nu se simte foarte bine. Se va intampla ceva tragic, prilej cu care fiecare isi va contempla goliciunea vietii, dar se va intoarce la ea, totusi. O singura persoana pare a iesi schimbata din aceasta poveste, fapt pentru care imi staruie in minte o dilema: este o fraiera ca a intarziat cu o decizie pe care ar fi trebuit sa o ia de mult, sau este o eroina care isi vede bunatatea rasplatita?

Mi-a aratat un prieten un documentar despre cum niste tipi au participat la realizarea trilogiei Lord of the Rings printr-o singura activitatea: prelucrau sclipirile din ochii personajelor dintr-o scena, astfel incat atentia privitorului sa fie automat atrasa de cel care vorbeste la un moment dat. Am simtit aceeasi orientare a propriei atentii in Tokyo monogatari, cu diferenta ca aici nu e niciun aport tehnic.

tokyo3

Doar maiestria lui Yasujiro Ozu in a compune cadrele si profunzimile spatiale si interpretarile retinute, dar precise ale actorilor (ca sa nu fiu nedrept, ar trebui sa ii amintesc pe toti, dar as incarca articolul, asa ca ii aveti aici) iti muta privirea si gandul exact unde trebuie, astfel incat sa parcurgi o frantura de viata pe care o poti intalni oriunde. Aceasta realitate are, insa, deasupra un strat de lac, care ii confera stralucire poetica, precum si locul perpetuu in orice antologie de film.

Efectul cathartic este simplu si nu atat de inuman transmis ca in Amour: batranii au nevoie de atentie si de timp, tocmai pentru ca ei nu mai au atat de mult la dispozitie.

tokyo2

O alta traducere care ne place

Periodic, colaboratorii de la centrul de traduceri articole Craiova se intorc la o ramura a traducerilor care ii intereseaza pentru dificultatea si frumusetea ei: traducerea literara. Cautand o traducere in romana a unui roman care sa se distinga prin dificultatea de a se lasa transpus din limba sa originala, traducatorii de articole din Craiova s-au oprit asupra unei creatii romanesti, indeobste plasate in randul romanelor science-fiction, dar care depaseste aceasta categorie: Portocala mecanica de Anthony Burgess…

Continuarea pe www.biroutraducericraiova.wordpress.com.

Februarie 18, 2014

Continuam pe calea Sofiei

filosofie_evansStarnit de lectura anterioara, am adancit incursiunea in noua moda a filosofiei antice adaptata nevoilor contemporane si le-am cerut prietenilor de la libraria online Libris o carte cu un titlu haios: Filosofie pentru viata si alte situatii periculoase de Jules Evans.

Ideea acestei lucrari este cel putin asemanatoare cu aceea a lui Alain de Botton, dar exista si unele diferente notabile. Una ar fi ca Evans se concentreaza exclusiv pe filosofii antici (de la sceptici la stoici si de la Pitagora la Aristotel) si lasa deoparte pe cei gen Schopenhauer sau Nitzsche. Argumentul sau ar fi ca filosofia anticilor era cu adevarat integrata vietii de zi cu zi, fiind o forma de dezvoltare personala foarte apropiata de ce intelegem astazi prin acest concept.

Alta deosebire este ca autorul Filosofiei pentru viata si alte situatii periculoase nu da exemple generale de aplicabilitate a artei intelepciunii, ca Botton, ci le extrage din realitatea cotidiana. Militari, omologi britanici ai miscarii Occupy Wall Street sau fosti delincventi sunt studii de caz ale unor persoane care au ales sa-si conduca viata dupa preceptele filosofiei sau macar influentate de aceasta.

In cel mai pur stil socratic, o sa spun ca aceasta abordare are darul fie de a salta cartea lui Evans peste a lui Botton, fie de a o cobori. Fie apreciezi efortul autorului de a uni conceptele filosofiei cu mai recentele contributii ale psihologiei, fie te simti un pic departe de exemplele prezentate, mai degraba extreme, si, ca urmare, nu iti mai insusesti practicile filosofice intr-o asa profunda masura. Eu am oscilat intre aceste doua trairi, dar nu mi-am facut niciodata probleme de constiinta.

Pana la urma, nu acesta este rolul de capatai al filosofiei: sa te faca sa-ti pui intrebari?

Citind cartile lui Alain de Botton si Jules Evans am inteles asta si inca un lucru:

Vrei filosofie? Du-te direct la sursa.

Februarie 17, 2014

Corsicana si povestea ei

Dupa cum v-am mai spus, avem la biroul de traduceri articole stiintifice Constanta un coleg foarte pasionat de istorie. Ii privim hobby-ul cu foarte multa simpatie, mai putin in momentele cand avem foarte mult de lucru, iar el se incapataneaza sa ne povesteasca detalii fix in acel moment. Cum vremea ii impiedica pe unii parteneri ai firmei de traduceri stiintifice Constanta sa ajunga pentru a ne solicita serviciile, am fost intelegatori fata de apetitul sau de povestitor si ne-am lasat antrenati in povestea despre corsicana…

Continuarea pe www.biroutraducericonstanta.wordpress.com.

Februarie 6, 2014

Jeeves cel hot

5fingers1Probabil ca, in momentul acesta, omenirea se imparte in doua: cei care stiu cine este Jeeves si cei care nu. Pe cei din prima categorie ii salut ca pe niste confrati in ale prozei lui P.G. Wodehouse, iar pe ceilalti ii invit sa ni se alature cat mai curand, altfel nu stiu ce pierd.

5 Fingers este un film despre o versiune mai hoteasca a lui Jeeves. James Mason este valet in cadrul ambasadei Marii Britanii in Ankara in timpul celui De-al Doilea Razboi Mondial si are o preocupare constanta: sa vinda germanilor secrete de-ale Aliatilor.

Regizat si scris de Joseph L. Mankiewicz, caruia i-au iesit numai filme unul si unul (Cleopatra, All about Eve, A Letter to Three Wives, Sleuth), 5 Fingers este un veritabil deliciu: replicile sunt atat de spirituale, incat iti doresti ca actiunea sa se scurga mai incet, pentru a avea timp sa le savurezi, pana nu apar altele, iar personajele caragialesti se intrec in a fi cat mai amuzante. Ca un fapt divers, ambasadorul Germaniei interpretat de John Wengraf, reuseste performanta de a fi cel mai simpatic nazist din toate timpurile si este preferatul meu, cu exceptia protagonistului, bineinteles.

Lui o sa-i dedic mai multe randuri. Pe James Mason l-am vazut pana acum in pelicule in care dadea replica unor mari actori si era, intr-un fel sau altul, cel de pe planul doi: North by North-West, Julius Caesar, The Verdict. Acum am avut, insa, ocazia de a-i admira calitatile-i unice: o mina usor incruntata, o lejeritate deosebita a gesturilor, un farmec luciferic si o voce absolut seducatoare, intruchipare vie a conceptului de British cool.

5fingers2

Personajul pe care il joaca nu este un simplu factor care muta actiunea, are o motivatie aproape este servitorul care incearca sa-si transceanda conditia si sa ajunga in tagma stapanilor, un demers in stilul lui Alec Guinness in The Lavender Hill Mob, dar mai malitios. Singurul aspect cu care mi-ar fi fost greu sa ma impac este tradarea nerusinata de care se face vinovat si care ar fi putut schimba soarta razboiului, dar si aceasta dilema morala se solutioneaza, printr-o replica inteligenta, una din multele pe care Mason le are de rostit pe parcursul filmului.

Inchei asa cum am inceput. In acest moment, omenirea se imparte in doua: cei care au vazut 5 Fingers si cei care nu. Mi-e greu sa imi exprim placerea de a fi in prima categorie si ii invit pe cei din a doua sa mi se alature, altfel nu stiu ce pierd.

Twentieth Century Fox-Inside the Photo Archive

Februarie 5, 2014

Codex Seraphimianus

Pasiunea pentru manuscrise misterioase a colaboratorilor biroului de interpreti din Craiova este binecunoscuta; prin intermediul ei v-am povestit despre manuscrisul Voynich sau despre manuscrisul Rohoncz, care dau de furca specialistilor si profanilor de zeci si sute de ani. Gasind un moment de respiro, traducatorii specializati din Craiova au revizitat aceasta pasiune si ne-au adus povestea unui alt mister: Codex Seraphimianus…

Continuarea pe www.biroutraducericraiova.wordpress.com.

Februarie 2, 2014

Non-fictiuni pe care le-am citit

Mi-au cazut in mana cateva non-fictiuni in ultima vreme si, pentru ca nu gasesc apetit pentru a le dedica fiecareia cate un articol, le-am adus laolalta sa vi le prezint:

non fictiuni1

Screw It, Let’s Do It – invataminte despre viata si afaceri de la un guru foarte la moda in prezent, Richards Branson, despre care, spre rusinea mea, habar n-aveam pana acum un an. Lectiile sale de viata sunt bune, deloc memorabile si scrise sec. Prea sec, prea pentru publicul larg.

non fictiuni2

Blink – Malcom Gladwell uimeste si pacatuieste prin aceleasi trasaturi ale scriiturii. Cartea sa exploreaza ideea ca luarea deciziilor si gandirea, per ansamblu, au si o latura intuitiva, inconstienta, dar la fel de demna de luat in seama precum cea rationala, constienta. Gladwell ingramadeste exemple din diverse domenii, in ceea ce ma priveste unele relevante, altele mai putin. Introducerea in chestiune este extraordinara si singura ar putea constitui un motiv pentru a lectura aceasta lucrare, insa, cu putin spirit de selectie, se mai pot gasi si altele.

non fictiuni3

The Consolations of Philosophy – e la moda sa iei filosofia, aia arida pe care o invatam intr-a 12-a, si sa o aplici la tumultoasa lume contemporana. Alain de Botton se raliaza acestei tendinte cu stil si eruditie si ne poarta prin operele a sase mari ganditori, cu scopul de a ne alina diverse nemultumiri referitoare la amor, finante sau inadaptare. Ca si in cazul lui Malcom Gladwell, unele capitole functioneaza mai bine decat altele (de exemplu, capitolul despre dragoste nu m-a consolat deloc, desi m-am mai cultivat un pic in privinta lui Schopenhauer), dar acelea care o fac genereaza, intr-adevar, niste procese mentale foarte utile: ai naibii Socrate, Epicur si stoicii, chiar mai au lucruri sa ne invete dupa mii de ani.

Februarie 1, 2014

Invarteli de limba

Dupa discutia serioasa de data trecuta, colegul mai hatru de la biroul de traduceri autorizate din Constanta a propus celorlalti colaboratori ai centrului de apostile Haga Constanta sa se mai destinda putin. La privirile lor intrebatoare, le-a propus sa vina cat mai multi traducatori specializati din Constanta cu exemple de “tongue twisters”, adica acele constructii de fraze cu sunete asemanatoare, care spuse rapid, ajung sa nauceasca pana si pe cel mai structurat vorbitor…

Continuarea pe www.biroutraducericonstanta.wordpress.com.

Blog la WordPress.com.