Caiet de insemnari

Noiembrie 26, 2011

Tin Tin-te bineeeee!

Ca sa lamurim un lucru, la Tintin m-am dus in calitate de simplu interesat de un film de animatie regizat de Spielberg, nu ca nostalgic pasionat de respectivele benzi desenate.

Asa ca dezamagirea experimentata de aceia care fac parte din aceasta din urma categorie izvoraste din alta parte, in ceea ce ma priveste.

N-am ce vina deosebita sa gasesc acestui film. Are actiune din belsug, poate exagerat de multa, dar excelent regizata de pesemne cel mai mare tehnician pe care l-a dat vreodata cinematografia, imaginile sunt atractive, vocile actorilor (Jamie Bell, Daniel Craig si Andy Serkis) sunt bine plasate in gura personajelor aferente.

Ce nu am reusit sa gasesc in Tintin, desi am cautat cu insistenta a fost viata, suflul vital, ceva care sa imi absoarba, chiar si superficial, constiinta si sa imi insufle fiorul ca iau parte la o aventura imposibila in viata reala. Daca vreti neaparat un exemplu, am unul ideal: The Mummy, o productie care exploateaza universul Egiptului antic atat cat trebuie, care de la inceput, de la povestea tragica a lui Imhotep si a blestemului sau, pana la ultima secunda m-a captivat pe deplin, desi musteste de chestii ridicole (incercati sa ascultati cu atentie egipteana veche pe care o articuleaza personajele, Rachel Weisz, in special, si o sa va stricati de ras).

Revenind la Tintin, am impresia ca Spielberg l-a lucrat cu raceala omului obisnuit sa-si faca treaba bine si cu condescendenta celui mult prea constient de valoarea sa. Sunt convins ca el insusi s-a entuziasmat cand a vazut prima data giganticele creaturi din Jurassic Park sau ca si-a ascuns o lacrima in intunericul premierei de la Lista lui Schindler. Acum, insa, cred ca, dupa ce a revazut atent fiecare cadru, asemeni unui migalos corector de ziar, l-a dat la multiplicat si a si uitat de el.

Poate ca exagerez cu panteismul, dar cred ca si filmele au nevoie de un suflet.

Noiembrie 24, 2011

Sa privim pictura! (LXII)

Scoala din Atena

Am terminat de curand o carte intitulata Lumea Sofiei, de Jostein Gaarder, care nu m-a impresionat cine stie ce, fapt pentru care nici nu i-am dedicat o recenzie separata. Este o incursiune in istoria filosofiei, altoita pe scheletul unei naratiuni, cum sa-i zic, filosofice, na, despre o fetita si un misterios mentor care o ghideaza in acest fascinant taram.

Cum spuneam, nu e ceva iesit din comun, partea didactica e uneori prea apasata, iar ceva narativa te cam lasa rece, dar de invatat, am invatat cate ceva, iar apetitul catre acest domeniu imi creste pe zi ce trece.

Tot citind-o mi-am adus aminte insa de grandioasa pictura a lui Rafael, Scoala din Atena. Spun grandioasa nu numai pentru ca are o compozitie superba, dinamica, dar si pentru ca, stiind ca personajele sunt filosofi ai antichitatii, am simtit un fior de admiratie pentru cata intelepciune si indrazneala in gandire pot fi adunate la un loc.

O comparatie imi staruie in minte: aceea dintre aceasta pictura, un all stars al lumii Sofiei, si reclamele care ii adunau la un loc pe toti fotbalistii de top de la un moment dat. De obicei erau la bauturi racoritoare sau la echipmente sportive si nu cred ca fost vreuna de-a lungul timpului care sa nu-mi fi placut (una de demult cu Eric Cantona et comp. inca mi se pare cel mai tare).

Ca si in cazul Scolii din Atena, nu ma puteam sustrage farmecului lor, generat atat de executia impecabila, cat si de senzatia de a avea in fata ochilor ce era mai bun, o summa sumorum a fotbalului, adunata intr-un spatiu atat de restrans.

Doua lucruri sunt care-mi umplu spiritul de o mereu crescanda uimire si teama plina de cinstire: cerul instelat deasupra mea si legea morala in mine.

(Immanuel Kant)

Da, stiu, nu e din antichitate, dar conteaza prea putin :P.

Noiembrie 12, 2011

Busola in cariera

Pe Luci il stiu de cand eram amandoi mult mai tineri si bateam mingea in fata blocului si pe tapsanul cu iarba de odinioara, inlocuit acum de fastfood-ul ala globalizator. De aceea, nu mica mi-a fost surpriza si placerea sa primesc un mail de la el, in care, in calitate de reprezentant in Craiova al asociatiei LIDERJUST, ma invita pe un ton foarte formal sa particip si sa promovez, prin intermediul blogului, conferinta Despre valori in cariera ta!, care va deschide programul Busola in cariera.

Ce m-a magulit intens a fost ca, printre destinatarii mail-ului am vazut si adrese ale unor institutii media consacrate; carevasazica, Luci, ca membru al celei de-a treia puteri in stat interactioneaza cu mine, a patra :). Nu pot sa nu-i dau satisfactie in atare conditii, imi zic.

Ca urmare, va invit si eu sa va duceti la conferina Despre valori in cariera ta!, care deschide proiectul Busola in cariera, program de orientare profesionala pentru studentii de la facultatile de drept. Conferinta va avea loc luni, 14 noiembrie 2011, incepand cu ora 13.30, in sala I.D. Sarbu a Teatrului National din Craiova. Printre vorbitori se vor afla membri de marca ai breslei magistrato-avocatesti, iar eu va rog din suflet pe voi, studentii care veti participa, sa nu ii iertati de intrebari incomode, dar puse cu bun simt.

Mai multe despre acest proiect si organizatorii lui gasiti aici.

Noiembrie 7, 2011

Razboiul nostru secret*

Momente cruciale in evolutia umanitatii sunt considerate de obicei descoperirea focului, inventarea rotii sau a tiparului. Dar s-a gandit vreodata cineva care a fost momentul si, mai ales, cauzele pentru care omul a inceput sa creeze reprezentari vizuale care spun mai multe decat simpla lor componenta grafica?

Acestea sunt simbolurile, iar un demers de a le examina istoria si a le interpreta nu tine doar de pasiunea izolata a vreunui indragostit de trecut, ci de o foarte apasata contemporaneitate. Intoarceti-va la 360 de grade si veti constata ca pe langa atmosfera, litosfera si biosfera, mai traim si intr-o simbolosfera, in care graficul (cateodata si cu aportul logos-ului) se chinui in fel si chip sa ne influenteze.

Cum sa citim simbolurile de Clare Gibson este o incursiune in istoria acestora si in semnificatia lor. Fiind o carte similara cu precedenta pe care am descris-o, nu pot vorbi decat de modul cum e structurata si prezentata informatia. Iar in privinta asta, nu mai de bine.

Volumul arata excelent din punct de vedere grafic si are o organizare simpla, dar de efect: pe pagina din stanga, imagini reale cu explicatii referitoare la o anume tematica (fie generala – identitate, cosmogonie etc., fie geografica – Asia, Europa, Africa), pe cea din dreapta, cateva simboluri stilizate, legate de tema respectiva. Partea cu stilizarea simbolurilor mi s-a parut un pic riscanta, ca de logo-uri si marci suntem satuli, dar, parcurgand cartea pe indelete, i-am vazut rostul: pe autoare o intereseaza sa intelegi ideea simbolului, nu neaparat forma sa grafica, pentru ca aceasta variaza nitel de-a lungul timpului sau spatiului, desi isi pastreaza esenta.

Cum sa citim simbolurile are destula informatie, incat sa surprinda si sa starneasca interesul, tratata netendentios si lipsita de vreo aluzie la teorii ale conspiratiei, dar nu e o enciclopedie gigantica, ticsita cu amanunte si referinte. Asta o face o carte numai buna de luat prin locuri unde avem de asteptat, dar nu foarte mult si unde nu arde sa citim ceva inchegat: la dentist, la coafor s.a.m.d.

Iar dupa ce veti citi chiar si un singur capitol si veti ridica privirea, in cam 99% din cazuri veti da peste unul din multele simboluri care ne inconjoara. Si parca le veti privi altfel.

* Titlul se refera la o chestie foarte de detaliu dintr-un joc excelent, numit Alpha Centauri; e foarte marunta, dar are logica, va asigur :).

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru o inedita incursiune in istoria sufletului omenesc.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.