Caiet de insemnari

Mai 31, 2013

Alfabetul inventat de un rege

Traducatorii nostri autorizati din Craiova si-au continuat periplul prin universul scrierilor si au ajuns la un alfabet cu o poveste interesanta prin faptul ca i se cunoaste inventatorul cu precizie, spre deosebire de altele explorate de membrii centrului de traduceri din Craiova, ale caror origini se pierd in negura timpului.

Alfabetul coreean, denumit hangul, este unul dintre putinele alfabete care pot fi datate cu precizie…

Continuarea pe www.biroutraducericraiova.wordpress.com

Anunțuri

Mai 29, 2013

Robinsonii intre ei

Hell_Pacific1Riscurile sunt mari cand faci un film cu o idee extrema: sa pui doi actori din culturi diferite intr-un mediu a la Robinson Crusoe, adica o insula virgina, unde recuzita antropica e redusa la minim si sa mai si vrei valori alegorice de la ce se intampla.

Dar cand regizorul se numeste John Boorman (responsabil cu intunecata incursiune in natura salbatica, dar si umana din Deliverance), iar cei doi (unici) protagonisti sunt mega-interpreti precum Lee Marvin si Toshiro Mifune, apar sanse sa iasa ceva interesant.

Japonezul si americanul sunt amandoi soldati ai natiilor respective in cursul celui de-al Doilea Razboi Mondial; naufragiati pe o bucata de pamant din mijlocul celui mai mare ocean de pe Terra, isi fac zile fripte unul altuia pana cand invata sa se tolereze si sa colaboreze pentru a face o pluta care sa-i scoata de pe domiciliul insular fortat. Replicile sunt putine si bilingve, pentru ca, pentru a accentua efectul de parabola al peliculei, fiecare dintre cei doi se rasteste, se injura si se tachineaza cu celalalt in graiul sau.

Cei doi nu schimba replici in adevaratul sens al cuvantului, dar asta nu inseamna ca nu joaca; rolurile sunt mai mult expresive si fizice, pentru ca Boorman (mare manuitor de cadre in natura) nu-i menajeaza si ii pune sa se catere, sa inoate, sa traga la vasle, pentru ca mesajul „unde-s doi, puterea creste in lupta cu fortele potrivnice ale lumii inconjuratoare” sa capete consistenta.

Coloana sonora este psihedelica si enervanta luata separat, dar in contextul filmului are un rol adecvat in a spori tensiunea care ii macina pe cei doi naufragiati.

Aceasta realizare cinematografica sufera la alfa si omega, adica la primul lucru pe care il vezi, titlul, si la ultimul, adica scena de final. Hell in the Pacific sunt a titlu de film de categoria B (de aceea nici nu l-am pomenit pana acum), ceva cu omoruri gratuite pe o insula, fie Seagal suparat pe niste mafioti care i-au rapit nepoata pe care n-o mai vazuse in viata lui, fie cu vreun grup de adolescenti in calduri care dau peste un asasin in serie.

Finalul e oarecum scuzabil, pentru ca evolutia pana la momentul sau sta sub semnul simetriei si echidistantei, iar realizatorii au incercat sa pastreze asta, introducand, totodata, si un dram de fatalism vis-a-vis de natura umana. Poate ca ar fi fost mai indicat sa ii fi lasat pe Lee Marvin si Toshiro Mifune sa pluteasca pe un cadru larg de crepuscul si sa aplice THE END. Asa, i-au suparat si pe americanofili(fobi) si pe niponofili(fobi), taman ca Siegfried din Cantecul Nibelungilor.

Hell in the Pacific (bai, da’ urat mai suna) e dovada ca experimentele cinematografice sunt simpatice, atat timp cat nu sunt prea frecvente.

Hell_Pacific2

Mai 28, 2013

Pinjin si romanizarea limbii chineze

Noua, celor de la biroul de traduceri autorizate din Craiova ne plac ironiile istoriei; una dintre ele, strans legata de domeniul nostru, al traducatorilor autorizati din Craiova, se refera la China si capitalismul care n-ar fi patruns in aceasta imensa tara si n-ar fi fost asimilat de locuitorii sai, daca n-ar fi fost initiativa unui lider comunist. Inca din 1936, Mao Zedong ii declara unui jurnalist american…

Continuarea pe www.biroutraducericraiova.wordpress.com

Mai 24, 2013

Minte-ma frumos

Ekman_minciuniSingurul serial care a reusit sa-mi atraga atentia in ultimii este Lie to Me. Nu ca altele pe care va veti repezi sa mi le ziceti si pe care pot sa le intuiesc n-ar fi bune, ci pentru ca imi place sa parcurg o experienta completa, cu inceput, continut si sfarsit si, de aceea, prefer lung-metrajele.

Dar acesta a reusit sa ma captiveze pentru ca, intr-un fel destul de static din punct de vedere al structurii (cam fiecare episod avea cate un fir narativ principal si cate unul secundar), a abordat genul politist prin prisma unui domeniu care ma intereseaza: comunicarea non-verbala.

Nu mi-a luat mult sa aflu ca personajul principal, interpretat cu vadita placere de catre Tim Roth, se bazeaza pe un expert real pe nume Paul Ekman, o somitate in materie, autor de nenumarate carti si creator de software-uri specializate pentru detectarea a ceea ce el numeste microexpresii, schimbari fugitive de fizionomie (cu durata de ordinul miimilor de secunda) care dezvaluie emotiile care il incearca pe respectivul in momentul acela.

Lie to Me imprima o aura de putere semizeiasca personajelor care rezolva cazuri, asa ca mi-am zis: ia sa vedem cat de veridice sunt toate acestea.

Daca porniti de la premisa ca, parcurgand Minciunile adultilor, va veti trezi peste noapte inzestrati cu superputerea citirii gandurilor pe fata, va asteapta o amarnica dezamagire. Autorul insista pe tot cuprinsul cartii ca asa ceva este un deziderat imposibil si periculos pentru propria persoana si indeamna la moderatie si la a privi lucrurile in context.

Asta nu inseamna ca lucrarea in sine este o dezamagire. Dimpotriva, mi-a indreptat interesul spre o zona mai abstracta, dar indispensabila pentru a intelege fenomenul minciunilor sau al adevarurilor care sunt luate drept minciuni. Ekman face clasificari artistotelice si subliniaza diferente vitale, cum ar fi cele intre emotia de a nu fi crezut si emotia de a fi prins, care se manifesta similar, asa ca pot fi confundate cu usurinta. Astfel de reflectii reprezinta meritul principal al cartii, care e scrisa sec de un om provenind din mediul academic, care citeaza, analizeaza, sintetizeaza.

Ekman dedica un capitol intreg poligrafului, impropriu denumit si detector de minciuni; din nou, atrage atentia ca manifestarea unei emotii nu este un semnal peremptoriu ca persoana in cauza minte. Din noianul de date tehnice si rezultate de experimente, reiese o concluzie pe care am mai intalnit-o si in alte parti: o masina, indiferent de cat de performanta ar fi, are un orizont limitat si nu s-a inventat inca una care sa cuprinda intregul spectru al varietatii naturii umane.

Mi-a placut, de asemenea, ca autorul da exemple din arii diverse, de la istorie la viata publica actuala si la literatura; acest din urma aspect mi s-a parut demn de mentionat pentru ca valideaza, intrucatva, faptul ca romanele nu sunt numai divertisment, ci reprezinta in egala masura studii de caz concludente asupra vietii omenesti; nu intamplator, unul dintre pericolele care ii pandesc pe cei care au impresia ca sunt buni la detectat minciuni poarta numele lui Othello.

Multumesc celor de la libraria online Libris pentru o intoarcere cu picioarele pe pamant in ceea ce priveste detectarea minciunilor.

Cand alfabetul creeaza limba

La biroul de traduceri rapide din Craiova suntem pasionati de tot ce inseamna limba si sisteme de scriere. Traducatorii nostri autorizati din Craiova exploreaza culturi si limbi exotice pentru placerea proprie, dar si pentru folosul clientilor.

O limba care a starnit atentia traducatorilor nostri din Craiova a fost limba ebraica, limba oficiala a statului Israel, deoarece prezinta o particularitate cel putin interesanta: limba moderna e rezultatul revitalizarii unui vechi alfabet, denumit “scriere ebraica patrata”. De obicei limba apare prima si apoi este urmata de alfabet, asa ca situatia ebraicei pare paradoxala, dar membrii firmei de traduceri din Craiova a pornit pe urmele acestei stravechi civilizatii si au aflat raspunsul.

Continuarea pe www.biroutraducericraiova.wordpress.com

Mai 21, 2013

Copiii din miez de noapte

Search1Al Doilea Razboi Mondial a fost o noapte, cea mai lunga, mai intunecata si mai urata din istoria omenirii, iar in mijlocul ei, invaluiti de negura atrocitatilor, s-au aflat copiii.

Asta e mesajul pe care il transmite inceputul filmului The Search, regizat de Fred Zinnemann. Un inceput frapant, cu imaginie fara coloana sonora cu siruri de copii cu fete abrutizate, expirand teama prin toti porii si chinuiti de foame. Aceasta este partea peliculei care o face mai mult decat o relativ simpla melodrama despre reunirea unui copil cehoslovac cu mama sa, cu ajutorul unui soldat american inimos.

Bucata dedicata personajului colectiv al copiilor nu putea fi realizata cu un asemenea impact decat in 1948. Suita de cadre prelungi, cu o voce trista care nareaza si ne transmite si noua un sentiment suplimentar de amaraciune, cu imagini alb-negru care, acoperind mizeria, nu fac decat sa o accentueze, ar fi astazi un experiement care n-ar mai surprinde pe nimeni, data fiind varietatea stilistica a cinematografiei moderne. Dar la nivelul anilor de dupa razboi, asa se faceau filmele si, tocmai de aceea, aceasta scena poarta sigiliul perenitatii.

Din grupul de copii dusi la un centru umanitar pentru a fi returnati familiilor sau pentru a li se gasi unele noi se distinge treptat Karel Malik, un baietel plapand si blond, care afiseaza o tristete aproape matura; micul interpret, Ivan Jandl, a primit un Oscar onorific, care ar fi putut foarte bine si din categoria celor obisnuite pentru ca prestatia sa este de o profunzime deosebita: un copil care joaca pe un copil, dar cu intensitatea actoriceasca a unui adult.

Search2

Intamplarea il aduce in grija unui soldat american, jucat cu lejeritate de Montgomery Clift, iar filmul se mai insenineaza si asistam la un simpatic troc sufletesc: copilul mult prea matur reinvata placeri specifice varstei, iar militarul cel fara de griji deprinde abilitatea de a avea grija de altul, proprie unui adult.

Relatia dintre cei doi nu se dezvolta prea mult, pentru ca The Search nu este un film lung, iar o parte a sa este dedicata mamei baiatului si cautarii sale febrile, o bucata a filmului mai putin reusita, dar neindoios necesara.

Daca il analizam scos din context, The Search este o creatie bunicica, dar inegala si chiar incompleta. Insa, pentru anul 1948, a fost o veritabila faclie menita a-i conduce pe adulti si pe copiii din miez de noapte catre zambete si speranta.

Search3

Sa simplificam legaleza

Una dintre marile incercari ale profesiei de traducator (iar traducatorii nostri autorizati din Craiova pot depune marturie in privinta asta) este un document juridic. La biroul nostru de traduceri autorizate din Craiova avem foarte multe contracte de tradus (in special in engleza) si ne-am confruntat cu dubla provocare: expresii juridice in engleza vs. echivalentul lor in romana (si viceversa).

Aceasta presupune o excelenta cunoastere atat a sistemului juridic si economic din Romania, dar si particularitatile si deosebirile care survin datorita legislatiei din Anglia sau alte tari. Traducatorii nostri de engleza din Craiova stapanesc fara probleme aceste aspecte, dar tot au intampinat cu interes propunerea unui vorbitor de pe site-ul www.ted.comAlan Siegel, a carui idee de baza este sa simplificam legaleza…

Continuarea pe www.biroutraducericraiova.wordpress.com.

Mai 20, 2013

Eurovisionul s-a mutat mai hacana

Frumoasa...

Frumoasa…

Eurovisionul n-a murit

S-a mutat mai hacana

Ia ghici unde?

In Danemarca!

Cam asta ar fi esenta a ce s-a intamplat in cadrul editiei 2013 a concursului Eurovision, eveniment care nu s-a dezmintit in a-mi releva cum evolueaza continentul nostru multiubit.

Daca anul trecut criza economica parea doar a fi influentat alegerile stilistice, pe care le treceam in revista in registru bascalios, anul acesta am simtit un morb mai adanc, o lipsa de preocupare pentru coregrafii flamboiante si o inclinatie pentru minimalism. Cele mai multe tari participante au trimis cate un interpret stingher, de cateva ori insotit de un grup de dansatori (despre cum sta treaba cu acestia voi dezvolta mai jos). Paradoxal, statele cu spectacole extra-muzicale demne de luat in seama au fost doua tarisoare – Moldova (sa nu te enervezi ca Romania n-a vrut sa cante in limba materna?) si Azerbaidjan, care par a mai crede, precum niste copii printre adulti nihilisti, in puterea unui show total. Si Danemarca, invingatoarea, a punctat discret la capitolul asta; daca mai adaugam o melodie frumusica, o solista frumoasa de-a dreptul si irezistibila prin zambetul ingenuu, plus o situatie geopolitica favorabila, rezultatul nu trebuie sa mire si contrarieze pe nimeni.

Ce s-a intamplat, in rest? Se intoarce Eurovisionul la valori muzicale autentice sau s-a intrat intr-o perioada de anxietate gen „Sa trimitem un cantec cat mai putin atractiv, sa nu cumva sa fie nevoie sa platim organizarea anul viitor”?

Inca un aspect referitor la criza economica: s-a zis cu mitul batranetii pline de huzur a starurilor apuse. Daca Anglia si Olanda intampina asa probleme cu sistemul de pensii, incat le-au fortat pe veteranele Bonnie Tyler si Anouk sa se prezinte sa-si merite alocatia de la stat, iar Germania (motorul Europei!) deleaga pe o tipa de varsta a doua, a carei coregafie a fost ca  a coborat cateva trepte, e clar ca suntem pe duca.

In contextul legalizarii mariajului intre persoane de acelasi sex din Franta, Eurovisionul a venit taman bine sa ne familiarizeze cu ideea: niste tipe se pupa, dansatori barbati la cantareti barbati, trupuri masculine unse si cvasi-dezbracate, plus Cezarica al nostru, caruia ii voi dedica un paragraf imediat. Singurul bastion al iubirii heterosexuale ramane Georgia. Trecut-au vremurile cand unul ca Aziz (cetatean bulgar de etnie rroma, travestit si tuciuriu vopsit cu blonda platinata) era o aparitie singulara.

De ce n-a luat Romania puncte? Cum sa ia cu un interpret care arata ca Dracula, Generalul Zod si Jafar (luate de pe Twitter) la un loc, cu niste dansatori in pantalonasi scurti si cu mult rosu, foarte mult rosu, prea mult rosu? N-am nicio problema cu vocea, mi s-a parut o gaselnita demna a fi incercata la un concurs precum acesta, unde cel mai mare pacat e sa fii banal, daca nu poti sa fii valoros. Insa spectacolul in sine o fi facut ravagii pe Internet, dar mai mult de a-i da dreptate vizionarului ministru Agathon n-avea ce sa realizeze.

Asadar, pe cine trimitem la anul, ca sa ne implinim pohta ce-o pohtim nici noi nu stim de ce?

Propuneri fulger din partea mea:

1. Fuego cu un mega brad de Craciun.

2. Puya cu Doddy, Posset, Mahia si Alexa Velea si o ceata de maidanezi autentici, alesi pe spranceana, ca avem de unde.

3. Gog mentalistul.

... si Chestia

… si Chestia

Mai 16, 2013

7 ponturi despre memorie

Nu rareori persoane care au apelat la biroul de traduceri din Craiova si-au manifestat o admiratie imbibata cu regret fata de traducatorii nostri autorizati din Craiova: Ce va invidiez pe voi, astia, care stiti si sunteti capabili sa folositi o limba straina; eu n-as putea sa memorez atatea cuvinte si reguli.

Aceasta invocare repetata a memoriei ca principal impediment in invatarea unui limbi straine i-a facut pe traducatorii nostri din Craiovasa isi bata capul pentru a va oferi o lista cu ponturi despre cum sa va utilizati si sa va intariti acest proces cognitiv…

Continuarea pe www.biroutraducericraiova.wordpress.com

Mai 14, 2013

Cum stii daca ai trait degeaba?

Detail1

Esti anti-sistem, dar muncesti de te spetesti intr-o multinationala?

Vrei sa fii cool, dar nu stii cum?

Iti place Jack Nicholson, dar nu il stii decat din The Departed?

Nu stii ce fel de cadou sa-i faci amicului care sufera dupa o despartire?

Te plangi ca nu se mai fac filme ca pe vremuri?

Daca raspunzi cu da la oricare dintre aceste intrebari, atunci musai sa vezi The Last Detail. Altfel, ai trait degeaba.

Nu ma apuc sa va spun despre ce e aceste film, aveti pe posterul de sus o descriere mai buna decat as putea scrie chiar si dupa ce mi-as injecta inspiratie in vena.

Detail2

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.