Caiet de insemnari

August 31, 2008

Sa privim pictura!

Filed under: Sa privim pictura! — Iulian Fira @ 13:43 +00:00Aug
Tags: , , , ,

Ca talent sau inclinatii practice, nu am nici cea mai vaga legatura cu pictura. Dar imi place enorm sa o admir, sa o interpretez si sa o simt. Nu sunt un cunoscator, sunt doar un pasionat.

Asa ca va mai arunc o provocare, de data aceasta vizuala, pentru a va explora sentimentele si gandurile, stimulati de operele unor mari maestri.

Lan de grau cu ciori

Lan de grau cu ciori

V-o spun raspicat: Van Gogh este pictorul meu preferat, asa ca asteptati-va la multe alte picturi ale sale.

In pictura de mai sus, doua sunt lucrurile care ma fascineaza: culorile si viata care freamata. In opinia mea, coloritul lui Van Gogh depaseste ca frumusete realitatea insasi, si asta fara ca olandezul sa utilizeze cine stie ce nuante savante si efecte tehnice. Culorile lui sunt simple, dar imbinarea lor este unica; tusele de culoare sunt ostentativ vizibile, dar ele nu fac decat sa confere acea palpitatie, acel freamat de care vorbeam mai sus. Unele tablouri au perspectiva, altele au gratie. Acesta al lui Van Gogh se zbate, este ca un ocean de viata care lupta sa se elibereze din limitele sale fizice.

Cand ma uit la acest tablou, simt racoarea vantului si aud croncanitul ciorilor.

August 29, 2008

Venus – pentru cei care gusta unul sec

Filed under: Filme — Iulian Fira @ 13:43 +00:00Aug
Tags: , , , ,

Cand era in floarea varstei, Peter O’Toole mi s-a parut un actor extraordinar; e suficient sa-mi aduc aminte de Lawrence al Arabiei sau cele doua ipostaze ale lui Henric al II-lea (din Becket si A Lion in the Winter). Dar in Venus, ceea ce eu consideram talent actoricesc s-a dovedit mai degraba har nepamantean. Imaginati-va o mumie umblatoare, cu ochii scaparand de lascivitate, care reuseste sa vrajeasca si sa tulbure o fetiscana, in stare sa se contamineze de gelozie si care mai are suflu sa rosteasca replici din Shakespeare cu pasiunea unui pustan care da la teatru.

Venus e, la suprafata, cronica unei idele neobisnuite (si neverosimile, de ce sa n-o recunoastem), dintre un pensionar avansat si o tipa mai de la tara (incredibil, au si englezii asa ceva!), tragi-comica la inceput, cam patetica spre final. La cei peste 75 de ani ai lui O’Toole, nu lipsesc accentele elegiace despre varsta a treia spre a patra. Totul asezonat cu umor englezesc. Adica sec.

Pentru cei care nu-l compatimesc pe acest nemaipomenit actor pentru cele 7 nominalizari la Oscar, filmul se poate rezuma la atat. Dar eu nu pot sa nu fiu incantat ca, dupa ce a fost recompensat, ca un milog, cu acea statueta onorifica in 2003, Peter O’Toole le-a aratat degetul din mijloc celor de la Academie: „Fraierilor, nu puteti voi sa ma nominalizati, cat pot eu sa joc!” si si-a continuat activitatea (intrati pe www.imdb.com, sa vedeti cate proiecte a mai avut batranelul de atunci). Bineinteles ca Hollywood-ul l-a taxat pentru aceasta insolenta cu inca o nominalizare la Oscar.

Peter O’Toole se pregateste sa ne paraseasca. Sa speram ca acest moment il va gasi pe scena unui teatru sau pe platourile de filmare. Merita.

August 27, 2008

Ce-ar fi fost daca…? (II)

Filed under: Ce-ar fi fost daca...? — Iulian Fira @ 13:43 +00:00Aug
Tags: , , , , , ,

Nu m-am putut abtine, asa ca va lansez, cu o zi mai inainte decat promisesem, o noua incitare la imaginatie:

Ce-ar fi fost daca Gutenberg nu ar fi inventat tiparul?

La ce opinii, de la amuzante la interesante, am avut parte data trecuta, risc sa nu mai am nicun farmec cu ideile mele, asa ca voi fi primul care va impartaseste versiunea sa:)).

Consider ca dezvoltarea civilizatiei asa cum o stim ar fi fost perturbata si toate beneficiile ei, de care ne bucuram astazi (democratie, cultura, rafinament, egalitate), de parca ar fi ceva natural, ne-ar fi fost inaccesibile pentru o lunga perioada, poate pentru totdeauna. Omenirea sau civilizatia europeana, cel putin, ar fi ramas in era in care artele plastice si arhitectura reprezentau principalele mijloace de comunicare de masa. Coehlo ar fi sculptat statui motivationale, iar Sandra Brown ar fi facut goblenuri cu scene siropoase, pe care le-ar fi vandut in targ gospodinelor plictisite si un pic frustrate.

August 26, 2008

Osama

Filed under: Filme — Iulian Fira @ 13:43 +00:00Aug
Tags: , , , , ,

Osama nu e un thriller despre „cel mai cautat om al planetei”. Este o poveste simpla: in Afganistanul talibanilor, o fetita, unicul copil al unei vaduve, se deghizeaza in baiat pentru a incerca sa munceasca si sa supravietuiasca.

Cu toate acestea, oricine si oricum ai fi, e cu neputinta ca Osama sa nu te faca sa simti ceva.

Daca esti barbat, te va face sa regreti ca ai gandit vreodata ca locul femeilor e la cratita.

Daca esti femeie, te va face sa te simti rusinata ca ai fost vreodata revoltata ca nu esti suficient de emancipata si de respectata de barbati.

Daca esti ahtiat dupa senzatii tari, te va face sa simti spaima in cea mai pura forma.

Daca ai aspiratii, te va face sa simti cum e sa iti fie distruse.

Daca esti pasionat de istorie, te va face sa simti jugul unei tiranii fundamentaliste.

Daca esti civilizat, te va face sa vezi barbaria dezlantuita.

Daca esti sensibil, te va face sa plangi.

Daca esti om, Osama te va face sa pleci capul.

August 23, 2008

21 de grame de neuroni

Filed under: Filme — Iulian Fira @ 13:43 +00:00Aug
Tags: , , , , , , , ,

Cam atat am pierdut, contempland aparent nesfarsitul sir de suplicii psihice la care Alejandro Gonzalez Innaritu si-a supus personajele in 21 de grame. Norocul lui si ghinionul nostru a fost ca a avut la dispozitie niste actori formidabili, care au dat credibilitate suferintei. Narativul consta din ciopartirea celor trei povesti si amestecarea bucatilor astfel rezultate, dar tehnica asta isi vadeste falimentul pe la jumatatea filmului, cand orice om cu destula glagorie in cap isi cam da seama ce i se pregateste.

Desi 21 de grame e al doilea film din tripticul inchinat mantuirii prin suferinta, care l-a facut celebru pe regizorul mexican, eu l-am vazut tocmai acum si mi-a intarit convingerea ca Innaritu are o problema: ori e foarte nefericit si tine mortis sa ne trasmita si noua starea lui mizerabila, ori e atat de fericit, incat nu-si da seama cand trece granita dintre arta si tortura gratuita. Daca in prima pelicula din serie, Amores Perros, metaforicul si umanul sunt intr-un echilibru aproape de sublim, Babel si 21 de grame nu sunt decat niste exercitii de stil fara viata, desi pretind ca o preamaresc.

Ce ma enerveaza si mai mult la Innaritu e talentul lui incontestabil. Nu poti sa i-l negi cand ii urmaresti jocul nervos al cadrelor, unghiurile de filmare sau lucrul cu actorii. Cred ca regizorul asta trebuie sa intre sub mana de fier a unui producator gen Harry Cohn din perioada interbelica, in stare sa ii impuna sa schimbe finalul si sa ii bage pe Naomi Watts, Sean Penn si Benicio del Toro intr-un menage a trois.

Da, stiu, am exagerat, dar cateodata chiar imi doresc un happy end. Mai ales la un film ca 21 de grame.

August 21, 2008

Ce-ar fi fost daca…?

In cartea lui Neagu Djuvara, Exista istorie adevarata?, am intalnit conceptul de counterfactual conditions, care, mai pe romaneste, consta in ipoteza formulata sub tiparul „Ce-ar fi fost daca…?”, punctele de suspensie fiind inlocuite de evenimente cruciale care au avut loc si care au influentat in mod decisiv cursul istoriei. Saptamanal, va voi provoca la un exercitiu de imaginatie, dar si de logica.

Bineinteles ca si eu ma voi prinde in acest joc intelectual si va voi oferi versiunile mele, inainte de a arunca inca o piatra care sa tulbure imaginea mult prea lina a istoriei asa cum o stim.

Pentru inceput, o ipoteza pe care ati mai intalnit-o sigur:

Ce-ar fi fost daca Germania nazista ar fi produs bomba atomica in timpul Celui De-al Doilea Razboi Mondial?

August 19, 2008

Funky fuckin’ Business

Filed under: Carti — Iulian Fira @ 13:43 +00:00Aug
Tags: , , , , , , , , , ,

Ce m-a izbit in primul rand la cartea asta a fost infatisarea. Sub un titlu ciudatel, doi tipi plesuvi, dintre care unul seamana cu Bruce Willis mai batran, iar celalalt cu arbitrul Collina, zbiara unul la altul. Cum sunt cat de cat conectat la realitatea inconjuratoarea si am fost atins de valva lansarii ultramediatizatului, inspiratorului si atoatecuprinzatorului Funky Business, i-am recunoscut pe cei doi autori, Jonas Ridderstrale si Kjell Nordstrom (au si cateva chestii deasupra unor vocale, dar n-am ce face).

Cartea, asa cum o arata si numele, e despre setul cine?, ce?, cum?, unde?, cand? si de ce? sa faci afaceri. Cei doi suedezi au pretentia ca spun lucruri inovatoare, dar nu fac decat sa aplice o schema clasica: cand ajungi sa cunosti un domeniu cat de cat, te erijezi in expert si iti vinzi pseudo-cunostintele pe bani buni celor suficient de saraci cu duhul sa creada ca succesul in afaceri e vreun bun transferabil. Asta nu inseamna ca spanii nordici spun minciuni. Nici pe departe, ba au chiar meritul ca, la inceputul si sfarsitul cartii, sa exprime raspicat niste adevaruri cu care sunt in asa hal de acord, incat nu ma pot abtine sa nu le citez aici:

Mai multa libertate inseamna mai multa responsabilitate. Daca nu faci alegeri, le va face altcineva, altundeva, in locul tau. Si poti sa fii sigur ca n-o sa-i pese din cale-afara de bunastarea ta.

…oameni si organizatii din toata lumea, iesiti in evidenta – daca nu vreti sa iesiti din joc.

Exact asta au facut si cei doi. Au iesit in evidenta. Credeti ca mai atrageau atentia niste culori sobre pe coperta si un titlu gen Provocarile businessului intr-o economie in schimbare sau Afaceri in conditiile globalizarii? Da’ de unde. Jonas si Kjell (ma veti scuza, desigur, pentru comoditatea de a nu le mai scrie numele de familie:)) au gasit un concept misto, cu un nume misto, in care cred cu fervoare si i-au dat drumul pe piata.

Asta e Funky Business, de fapt. O lectie aplicata despre cum sa te vinzi, fara sa iti vinzi sufletul. Pe mine unul, m-au convins ca mintea bate muschii si ca talentul face capitalul sa danseze.

Sunt un BLOGGER FUNKY de acum incolo!:))

P.S. Cele doua capete lucioase sunt atat de sigure pe ele, incat au tupeul sa tot afirme pe parcursul cartii ca Marx a avut dreptate si sa bage ca motto al unui capitol un citat din Prodigy. Cool!

August 16, 2008

Cu burta la gura: Knocked Up vs. Juno

Filed under: Filme — Iulian Fira @ 13:43 +00:00Aug
Tags: , , , , ,

Incep cu un trusim cras: la conceperea unui copil participa doua persoane, de sex opus. In patrimoniul cultural universal, daca s-a intamplat ca unul dintre protagonisti sa fie impotriva acestei urmari a actului copulativ, acesta a fost, de regula, barbatul. Singura exceptie care imi vine in minte e Ion al lui Rebreanu.

In 2007, americanii au plusat la capitolul dilema morala. Ce-ar fi daca sarcina ar aparea total pe neasteptate si impotriva vointei ambilor parteneri? Tema asta a fost mama a doua filme, Knocked Up si Juno, iar ca tata, eu banuiesc un subtil lobby pro-life.

Knocked Up si Juno sunt precum gemenii din La Rasarit de Eden al lui Steinbeck: nascuti din aceeasi mama, dar dezvoltati in saci embrionari diferiti.

Knocked Up e odrasla model a cinematografiei americane, mai precis, din neamul comediilor romantice cu iz psihologic implicit. Are un scenariu decent de educativ si de hazliu, interpretari standard (cu un plus pentru actorul principal Seth Rogen), surprize ioc si un final rupt direct din genomul happy-end-ului. Peste ani, Knocked Up va face parte din marea masa a filmelor de gen si va avea o sansa din 100 sa fie ales de pe raft de cuplul hotarat sa petreaca o seara indoor si sa se dedea la practici pasibile de a produce urmasi.

Pe de alta parte, Juno e un fel de copil-problema: agasant pe alocuri, derutant uneori si genial cateodata. Toate astea sunt in primul rand rodul unui scenariu diabolic (scris de Diablo Cody:)) si pe buna dreptate castigator de Oscar, care incita pe actori la niste super-prestatii. Si cum sarcina si nasterea sunt podoabele femeilor, acestea isi iau caimacul in Juno: Ellen Page este ciudat-amuzanta in ipostaza ei de rebel fara cauza bortos, iar Jennifer Garner este superba in rolul viitoarei mame care isi urmareste copilul crescand in pantecele alteia. Este posibil ca Juno sa fie genul de film uitat de multi, pentru ca are un mare defect: nu poate fi plagiat.

In America, oamenii mai au inca puterea sa viseze ca un copil este prilej de fericire si comuniune. In Romania, ne mandrim ca un film despre un avort brutal a castigat premiul la Cannes si gasim motiv de ampla discutie in copilele care raman gravide la 12 ani.

August 12, 2008

Indiana Jones 4 (si ultimul, sper)

Filed under: Filme — Iulian Fira @ 13:43 +00:00Aug
Tags: , , , ,

Indiana Jones 4 mi s-a parut atat de inept, incat singura chestie care imi vine in minte cand ma gandesc la el e ca s-a nascut dupa o banala discutie pe messenger intre Steven Spielberg si George Lucas:

steevy46: BUZZ!!

geo_luc: sal… ce faci?

steevy46: ma pliktisesc shi dau buzz la lume… ii dadui shi lu’ Scorsese da’ ma baga la ignore bulangiul!

geo_luc: park aveai nishte treaba cu un film despre preshedintele ala al nostru kre nu shtiu ce kkt a facut…

steevy46: Lincoln?

geo_luc: da, ala

steevy46: merge konform planificarii… n-are niciun haz

geo_luc: mai fa unul intre timp

steevy46: ce?

geo_luc: cum ce?

steevy46: ce cum ce?!?

geo_luc: un film, bah!!!!!

steevy46: da, bah, sa shtii k e o kestie… shi despre ce sa fak?

geo_luc: io shtiu, fa despre Intalnire de gradul III 2:)))))))))

steevy46: bine k eshti tu deshtept…

geo_luc: loooooool

steevy46: fii shi tu serios o data in viatza!

geo_luc: bine bah, uite itzi dau murah in gurah… ce serie kre ai facut-o tu a ajuns la 3 shi n-ai mai scos nimik de mult?

steevy46: aaaaaaahaaaa… Indiana Jones

geo_luc: exat

geo_luc: exakt*

steevy46: sa shtii k iese shi banu la asta

geo_luc: da, da’ e musai sa il bagi pe Harrison Ford in rol principal

steevy46: pe ala?… pah tu shtii ktzi ani are??!??

geo_luc: nu conteaza, in Bulgaria e unul pe nume Sergiu Nicolaescu de vreo 70 shi, care a fakut un film in kre joaka tot shi sare pe acoperishuri, alearga, trage cu pistolul… dak pot comunishtii aia de bulgari, putem shi noi in cea mai avansata demokratzie din lume sa bagam nishte efekte sa il intinerim pe boshorog

steevy46: trebe shi o gajika… in primul film era una cu fund klumea

geo_luc: da, mi-o aduk aminte… shi avea shi tzatze mishto

steevy46: ::::)))))))

geo_luc: :::::)))))))

steevy46: da’ in mod sigur shi asta e o babaciune akum…

geo_luc: nu-i nimik, amorul lor peren ii va atinge pe conaisseuri

steevy46: cone-ce?

geo_luc: lasa

steevy46: hai sa bagam shi un kopil

geo_luc: al kui?

steevy46: al celor doi babalaci

geo_luc: mda… e o idee, da’ sa nu dezvaluim asta de la inceput

steevy46: orikum se prinde toata lumea

geo_luc: fa tu k mine k te invatz de bine

steevy46: k

geo_luc:altcineva?

steevy46: bah, sa shtii k io am pik pe Kate Blanchett shi pe John Hurt… hai sa ii luam shi sa ne batem jok de ei

geo_luc: tare:)))

steevy46: pe Kate o tundem shi o vopsim bruneta, iar pe Hurt il imbrakam in nishte trentze shi il punem sa bolboroseaska tot filmu’

geo_luc: ce tzaran eshti, da’ imi place… merge

steevy46: apropo… ku cine se bate Indiana Jones?

geo_luc: ku rushii?

steevy46: de ce?

geo_luc: pt k ne permitem:)))

steevy46: k… shi pe ce se bat?

geo_luc: bah, da’ eshti kulmea, mai gandeshte shi tu, ce numa io?

steevy46: are fiu-meu al mik un craniu cashtigat la o tombola la Disneyland… e urat k dreaq, da’ merge

geo_luc: k… da’ sa nu fie de om

steevy46: da’ de ce?

geo_luc: de ALIEN!!!

steevy46: eshti bolnav… de knd ku Star Warsul numa’ asha ceva visezi

geo_luc: uite cine vb…

steevy46: hai mai repede k ma saturai sa gandesk

geo_luc: shi io

steevy46: deci, unde plasam actziunea?

geo_luc: pe undeva ku jungla… are soacra-mea in apartament nishte plante mai mari… filmam akolo shi zicem k e in Peru

steevy46: k

geo_luc: niskaiva efecte speciale ai?

steevy46: sa ma uit prin arhiva… kre k mai am nishte piramide, nishte rotzi zimtzate uriashe, nishte portzi gigantice…

geo_luc: vezi k au fakt ashtia un film de-i zice Mimuia… mai ia shi de-akolo niste faze, k nu se prind fraierii

steevy46: k… thxs

geo_luc: hai te-am pupat

steevy46: p apa

Si astfel a iesit Indiana Jones 4 pe care, daca va hotarati sa il vedeti, o faceti pe raspunderea voastra.

August 9, 2008

Elogiu unui roman prost

Filed under: Carti — Iulian Fira @ 13:43 +00:00Aug
Tags: , , , , ,

Imi place enorm Mario Vargas Llosa. Imi place realismul cu care priveste lumea, asemeni unui frig tare de iarna, care te trezeste pe deplin, imi place faptul ca, la el, dragostea si sexul nu mai sunt separate, ci formeaza un agregat de senzatii si sentimente care ne inalta sau ne degradeaza pe noi, cei care purtam numele de oameni, imi place tehnica lui aproape filmica de a construi fictionalul, imi place umorul pe care il presara in doze cu efect maxim.

Cu stacheta astfel ridicata, i-am citit unul dintre ultimele romane, Ratacirile fetei nesabuite, despre care afirm, fara ezitare, ca e prost. E povestea unui tip, traducator de profesie, indragostit de o tipa cam c…, pardon, usuratica:), care isi bate joc de el in mod repetat pana spre finalul vietii (ei), cand recunoaste ca si ea il iubise (in felul ei). Daca vi se pare ca ati mai intalnit asta in Forest Gump sau chiar la Barbara Cartland, nu va inselati. Unde mai pui ca totul se petrece linear, fara vreo tresarire narativa, cu povesti de context cel putin la fel de siropoase.

Cu toate acestea, romanul m-a induiosat. De ce? Pentru ca mi-am dat seama ca durul Mario Vargas Llosa a fost tot timpul un romantic incurabil, iar acum, la 72 de ani, si-a permis luxul sa se lase in voia visarii, sa isi creeze propria Doamna Bovary, roman pe care il adora, si sa spere ca mai exista ceva frumos in lume.

Ratacirile fetei nesabuite este un suspin al unui om extraordinar, in amurgul vietii.

Apel catre cei de la Academia din Stockholm: Baieti, grabiti-va cu Nobelul, ca nu mai e mult timp!

Pagina următoare »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.