Caiet de insemnari

Octombrie 31, 2013

Sa privim pictura! (LXXXVIII)

Iesirea baletului rus

Iesirea baletului rus

De cand ma stiu, m-am vazut pus in dificultate cand vine vorba sa imi exprim opiniile si senzatiile la vederea unei picturi moderne. Nu ca unele n-ar fi extraordinare, dar ele te provoaca mai mult decat te incanta, iar satisfactia de a da de cap unei provocari nu dureaza atat de mult precum placerea de a privi maiestria in culori a unui Van Gogh sau in umbre a unui Georges de la Tour.

Aceasta pictura a lui Fernand Leger este intr-o fragila zona de interstitiu intre figurativ pur intelectual si sensibilitate artistica. Titlul declanseaza interesul fata de aceasta lucrare, pentru ca te conditioneaza sa cauti acele trasaturi specifice balerinilor si sa le recunosti in fractionarea siluetelor, ce sugereaza astfel acea musculatura impecabila pe care rareori o percepi ca atare, pentru ca baletul se admira de la distanta.

Alegerile cromatice ale lui Leger sunt simple, dar frumos coordonate si ilustreaza un principiu pe care l-am auzit de la o profesoara de desen foarte dedicata meseriei sale: cea mai buna metoda sa potentezi culorile unui tablou este sa lasi spatii albe.

Sursa imagine: www.wikipaintings.org.

Octombrie 30, 2013

Limbile create de Tolkien

Intr-o buna zi, membrii biroului de traduceri autorizate Craiova discutau aprins despre limbile create artificial si alfabetele corespunzatoare lor. In timp ce membrii firmei de traduceri limbi straine Craiova veneau cu idei care mai de care mai interesante, colegul de la traduceri engleza Craiova a avut o epifanie: Mai, dar cum am putut sa-l omitem pana acum pe Tolkien…

Continuarea pe www.biroutraducericraiova.wordpress.com.

Octombrie 28, 2013

Educatie Mortal Kombat

Miracle Worker1Hellen Keller a fost o persoana deosebita si subiectul unei povesti aproape de necrezut. A fost oarba si surda, dar, dupa ce ajunsese la pubertate intr-o stare de semi-salbaticie, a reusit sa invinga intunericul si sa comunice, nu doar cu parintii, ci si cu restul lumii. Miracolul nu s-a produs de la sine, ci impins de o alta persoana deosebita, Anne Sullivan, o profesoara cu o incapatanare aproape maladiva.

Interactiunea dintre cele doua se constituie in subiectul filmului The Miracle Worker, pe care il pot caracteriza succint drept o drama profund umana, dar in care nimic nu este natural. Totul este exagerat intr-un mod pozitiv, familia si personajele inconjuratoare au o stridenta vadita, in a vorbi si a se comporta, ca si cum totul ar fi receptat prin filtrul unei persoane care trebuie sa se concentreze mai apasat, ca sa auda si sa vada.

O alegere regizorala inspirata din partea lui Arthur Penn, deoarece protagonistele Patty Duke (Hellen Keller) si Anne Bancroft (Anne Sullivan) isi vad interpretarilor si mai accentuate, nu in sensul realismul, cat al incarcaturii cathartice.

Aveam informatii vagi despre acest caz miraculos, dar eram foarte curios cum de o persoana vaduvita de doua simturi vitale a putut fi integrata in lumea inconjuratoare. Filmul mi-a satisfacut curiozitate, dar nu aceasta este cea mai importanta calitate a sa.

Miracle Worker2

Interactiunile dintre cele doua nu constituie centrul pelicului, sunt pelicula insasi. Sunt violente, dar e o altfel de violenta. Nu e stupida, nu e sangeroasa, nu e inutila. E inaltatoare, pentru ca nu au ca scop durerea, ci invatarea. Una dintre aceste scene (care se invarte in jurul unei simple linguri) se detaseaza prin lungime, prin performatele fizice ale actritelor si prin virtuozitatea cameramanului. Indraznesc sa spun ca bataia din Bad Day at Black Rock si-a gasit aici rivala in materie de grandoare.

Pe langa deliciile trepidante ale Mortal Kombat-ului dintre Anne Bancroft si Patty Duke (ambele castigatoare de Oscar pentru interpretare), ca unuia care activeaza in domeniul educatiei, The Miracle Worker mi-a revelat un important precept al acestei activitati: un profesor bun nu este un parinte.

Miracle Worker3

Octombrie 25, 2013

Urdu si povestea ei

Periodic, membrii centrului de legalizari acte din Craiova se intorc la vechea pasiune de a explora limbi din colturi cat mai indepartate ale mapamondului. De data aceasta s-au aplecat asupra limbii Urdu si a istoriei seculare care o inconjoara…

Continuarea pe www.biroutraducericraiova.wordpress.com.

Octombrie 24, 2013

Grandiosul greu accesibil

baghavad_gitaNu mi-a dat pace pardalnica de curiozitate si, dupa ce mi-am muncit neuronii cu un reper al culturii universale – Republica de Platon – m-am gandit sa merg si mai departe in timp si spatiu, cerandu-le prietenilor de la libraria online Libris Baghavad-Gita.

Acest poem (termenul folosit de eruditul Sergiu Al-George, care semneaza prefata si notele explicative) porneste de la o premisa ce merita cunoscuta inainte de a deschide cartea in sine. In Mahabharata se lupta fratii Pandavi cu fratii Kauravi, iar in ajunul unei batalii decisive, Arjuna, unul dintre printii Pandavi, vazand ca urmeaza sa lupte cu si, poate, sa ucida, persoane cunoscute sau care ii sunt chiar rude, este cuprins de indoiala. Baghavad-Gita prezinta dialogul dintre print si zeul Krisna, care il insoteste in carul sau de lupta.

Structurat pe mai multe capitole, continutul poemului este dens si, ca urmare, greu accesibil, mai ales daca nu te cheama Mircea Eliade. Traducatorul Sergiu Al-George depune eforturi meritorii pentru a explica multitudinea de simboluri si aluzii vedice ale acestui monument literar, iar prefata este atat de consistenta, incat se poate foarte lesne constitui intr-o lucrare de sine statatoare.

Totusi, as profera un neadevar, daca as afirma ca am trecut prin Bhagavd-Gita precum gasca prin apa. Pe langa cateva idei luate separat la care am rezonat in mod special (daca aceia din frunte sunt corupti si cei de sub ei sunt aidoma; un om fericit nu se teme de a infaptui, dar nici nu isi consuma toata energia vitala pentru aceasta), placerea din a parcurge poemul a venit nu din incercarea de intelege, ci din senzatia ca strabateam o frantura de istorie indepartata si fascinanta. Este ca si cum ai vizita Forul Roman si nu ai incerca sa vizualizeze fiecare monument asa cum era odinioara, ci ai lasa ruinele sa-ti vorbeasca, sa-ti sopteasca tainic ceva ce tu si numai ai simti.

La aceasta impresie a contribuit si un factor fizic. Aceasta editie a operei indiene este bilingva. Adica in fata, pe o pagina ai versurile in sanscrita, iar pe cealalta in romana. Acest simplu fapt este suficient pentru a te transporta intr-o perioada mitica a unei civilizatii ca nicio alta.

A citi Bhagavad-Gita este un fior care te uneste cu universalul.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru migratia temporara a spiritului meu intr-o alta lume.

Octombrie 22, 2013

Farmecul jamaicanei

Membrii biroului de traduceri din Craiova isi arunca unul altuia provocari destul de des. Cea mai recenta s-a referit la a gasi mostre de limba jamaicana in orice fel de mediu. Surpriza cea mare s-a produs cand au fost comparate rezultatele, care nu semanau foarte mult intre ele. Intrigati de aceasta situatie, traducatorii autorizati din Craiova au studiat chestiunea si au gasit un raspuns interesant…

Continuarea pe www.biroutraducericraiova.wordpress.com.

Octombrie 21, 2013

Steven Seagal e un cult

Seagal_ShadowTerminasem de privit intr-o seara un superb documentar despre rinoceri si, fara sa fiu un impatimit al zapp-ingului, am butonat in fata sau in spate, nu mi-aduc aminte, si am dat peste un film cu Steven Seagal. M-am conformat imediat preceptului potrivit caruia nu ai voie sa schimbi canalul cand e Seagal pe sticla, ca e pericol, si am privit.

Inca de la inceput decorurile mi s-au parut cunoscute si, intr-adevar, n-a trecut mult pana sa-mi dau seama, judecand dupa cladiri si dupa niste politisti cam pirpirii, aducand mai degraba a comunitari, ca actiunea se petrece in Romania, in Bucuresti mai precis. Orice dubiu s-a risipit cand o doamna a legii marturiseste fara inconjur: Ba, mie imi vine sa ma p*s! sau cand un coleg de rang superior, striga cat poate, intr-o hilara incercare de a imita duritatea omologilor americani: Vrea sa stiu si ce tampoane isi pune la pi*da!

Cu interesul astfel starnit, am urmarit pana la capat cum Seagal isi salveaza o ruda pubera (fiica, nepoata, ceva de genul) din mainile unor oameni rai implicati intr-o conspiratie prea ampla pentru puterile mele de comprehensiune, din care mai fac parte mafioti rusi si ambasada americanilor, in frunte cu supriza! Imelda Staunton, excelenta actrita din Harry Potter, Vera Drake sau Skapespeare in Love. Ma intreb cate credite restante o avea sau ce lucratura malefica s-o fi adus in aceasta distributie

Ca orice mare opera de arta, farmecul lui Shadow Man (caci aceasta este sugestivul titlu) sta in detalii, mai precis acelea pe care eu, ca roman, le pot gusta in exclusivitate.

Unul este eronat din punct de vedere conceptual. Cameramanii insista pe tot felul de modele paradite de Dacia, pentru a spori senzatia ca Seagal, american dezvoltat multilateral, dar mai ales pe verticala, e un factor alogen intr-o tara cvasi-bananiera, caracterizare care, desi foarte adecvata in nenumarate privinte, nu merge si in cazul masinilor. Filmati orice parcare de bar de fitze din Bucuresti si nu numai si puteti pretinde fara probleme ca actiunea se petrece in decadentul Monte Carlo.

Spre finalul filmului, amuzamentul meu a atins cote paroxistice. Ca sa-si recupereze pubera, lui Seagal i se da intalnire la Biblioteca Centrala. Am ras eu ce-am ras, gandidu-ma ca vor folosi exteriorul. Dar nu, scena apoteotica are loc chiar intr-o sala de lectura, plina de studenti si de pensionari. Iar seful railor il asteapta pe eroul nostru in timp ce rasfoieste o carte. Dar nu orice fel de carte! Un roman de Jules Verne, editie de-aia arhicunoscuta cartonata! JULES VERNE!

HA HA HA HA HA HA HA HA HA HA HA HA HA HA HA HA HA HA HA HA HA HA HA HA HA HA HA!

Nu va speriati, nu este o stire de pe noul OTV, ci doar un efect pirotehnic de doi bani jumate. Dar priviti unde este filmat! Asa-i ca va creste inima in piept de mandrie?

Radem, glumim, dar in final am o intrebare serioasa pana in maduva sintaxei:

E ceva in neregula cu mine ca m-am distrat asa de bine la un film cu Steven Seagal?

Engleza in filme – Doamnele

Asa cum se angajau solemn membrii biroului de traduceri din Constanta, initiativa de a prezenta cateva exemple de actori care au redat excelent engleza cu accente straine continua cu episodul al doilea, al actritelor care au reusit astfel de performante sau le-au incercat in mod onorabil…

Continuarea pe www.biroutraducericonstanta.wordpress.com

Octombrie 20, 2013

Tuse romanesti la Hollywood (Speaker for the Dead)

Phone Call from a StrangerPeriplul prin creatiile cinematografice care poarta semnatura romanului hollywoodizat Jean Negulescu imi releva lucruri pe care le stiam, dar si unele noi.

Din punct de vedere al scenariului, Phone Call from a Stranger este cel mai indraznet dintre filmele lui Negulescu pe care le-am vazut pana acum (Johnny Belinda, The Mask of Dimitrios, Titanic). Firul narativ il urmareste pe un avocat (Gary Merrill) care isi ia lumea in cap, suparat fiind de o infidelitate a sotiei; in aeroport, in avion si in escala pe care acesta o face fortat interactioneaza mai strans cu alte trei personaje: un doctor apasat de trecut, un comis-voiajor fanfaron si obositor prin glumele nesarate pe care le face permanent si o starleta de cabaret care are probleme cu soacra. Protagonistul este unul dintre putinii care supravietuieste teribului accident aviatic care urmeaza si isi asuma obligatia morala de a ii contacta pe apropiatii fiecaruia dintre cei trei tovarasi de drum.

De aici, filmul se desface precum un boboc de floare, in trei petale diferite, dar remarcabile. Din nou, Negulescu isi dezvaluie abilitatea de a lucra cu actorii, care au interpretari excelente. Avem doua nume mari in distributie: Shelley Winters, expresiva si hazlie, si Bette Davis care, surprinzator, apare doar intr-un rol episodic, dar care se constituie in cel mai emotionant al intregii pelicule. Prestatii meritorii mai vin si din partea lui Merrill insusi, mai ales in a doua parte a filmului, cand figura sa usor arida (amintindu-mi de cea a lui Humphrey Bogart) se potriveste de minune sarcinii de a regla postum relatiile companionilor cu ceilalti, precum si de la Michael Rennie, Keenan Wynn sau Beatrice Straight.

Din punct de vedere tehnic, Jean Negulescu este extrem de priceput in a starni senzatii de iminenta a dezastrului, ca in scenele accidentului rutier (nu va spun mai multe, vedeti voi ce si cum) sau ale celui aviatic care, in ciuda unor stangacii inerente perioadei (filmul e facut in 1952), da un pic de frisoane celor care au calatorit cu avionul si au simtit turbulente. In rest, regizorul nu are alta treaba decat sa isi urmareasca impecabilii actori in scene de interior sau prim-planuri.

Phone Call from a Stranger2

Ce am constatat, totusi, este ca lui Jean Negulescu i-a lipsit o viziune organica, o capacitate de a concepe unitar un film, asa cum o facea un William Wyler de pilda. Creatiile romanului sunt curajoase ca idee, dar fragmentate si inegale ca executie. In plus, uneori sunt excesiv de picturale, aici vadindu-se aplecarea pe care Negulescu a avut-o de mic catre aceasta arta.

Dar, ca si in cazul celorlalte filme amintite mai sus, si despre Phone Call from a Stranger pot sa afirm ca nu regret niciun moment ca l-am vazut.

Phone Call from a Stranger3

Bonus – imagine rara cu Jean Negulescu pregatind o scena cu Bette Davis si Gary Merrill, gasita pe site-ul www.acertaincinema.com

Phone Call from a Stranger4

Octombrie 13, 2013

Conduri de mireasa

Magazin incaltaminteMi s-a spus ca aceasta este cea mai buna perioada cand trebuie pregatita o nunta. Poate parea paradoxal, dar acum, cand sezonul e pe punctul de a se termina si toti factorii comerciali implicati au iesit din fierberea specifica perioadei, acum, cand toti cunoscutii s-au relaxat, gandindu-se ca angajamentele mondene au luat sfarsit si se pot apleca in liniste asupra propriilor pasiuni, acum trebuie actionat.

Unul dintre avatarurile prin care trec barbatii intr-un astfel de proiect este sa isi insoteasca aleasa la cumparat rochia, accesoriile, voalul si toate acele obiecte pe care, sa recunoastem, le-am vrea cat mai degraba jos. Dar este o sarcina de la care nu se poate sustrage nici un viitor ginere. Rareori au auzit ca viitoarea mireasa si-a ales un alt partener de explorari; nu, sarcinile in casnicie se vor imparti in mod egal, solidaritatea este obligatorie, iar aceasta este o mostra cat se poate de elocventa.

Astfel ca barbatul incepe un periplu prin magazine cu articole vestimentare care i se pare toate la fel. Dar, daca prin vreun imbold nefericit da glas acestei constatari, va fi rapid pedepsit pentru o atare lipsa de simt al detaliilor. Asa ca isi va pastra opiniile pentru el si va aproba plin de entuziasm, pentru ca apoi, sa dezaprobe vehement o varianta, in functie de ce i se va cere.

Aceasta dificila misie se va ingreuna simtitor in magazinele de incaltaminte femei, pentru ca aici chiar este practic interesat. Nu se poate implica in niciun fel in considerente estetice, dar modul cum aleasa inimii sale se poate (sau nu deplasa) il vizeaza in mod direct. Nu vrea sa riste ca durerile de picioare sa intervina in momentul in care o are loc o importanta ceremonie, pentru ca ar rezulta o catastrofica stare de nervozitate a ei, adaugata la cea din oficiu pe care o resimte chiar in momentul cand participa nominal la achizitionarea de pantofi mireasa.

In aceste cazuri, cei mai inzestrati cu simt diplomatic au preeminenta fata de cei cu tendinte autoritariste. O spranceana ridicata echivoc chiar in momentul cand aproba (verbal) fara rezerve o pereche vadit incomoda va semana indoiala in inima alesei si o va directiona subtil catre o pereche care nu prezinta mari pericole din punct de vedere fizic.

Daca va repurta aceasta marunta, dar semnificativa victorie, barbatul va avea un carlig de care se agate pentru a parcurge cu serenitate perioada febrila a pregatirilor, ale caror chinuri sunt pe departe de a se fi incheiat.

Pagina următoare »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.