Caiet de insemnari

Iunie 30, 2009

Pentru programatori, fara numar

extindereaPrimul roman a lui Michelle Houllebecq pe care l-am citit, Particule elementare, face parte din categoria cartilor-diluviu. Nu este un diluviu de metafore ca Un veac de singuratate, nu e un diluviu de voci, precum Conversatie la Catedrala, e un diluviu de abjectii. Cateva sute de pagini deprimante, care te trec printr-o mare parte a suferintei umane, dar, la final, un paragraf in care autorul comprima atata intelepciune, cat nu o fac filosofi in tomuri intregi, te izbaveste si face din cartea francezului una cu adevarat memorabila.

Extinderea domeniului luptei e diferita. E mai mica si are un efect invers. Prima jumatate e De veghe in lanul de secara peste ani, cu protagonistul programator si cu o viata la fel de searbada. Filtrul interior al personajului are un gust amar, dar nu e lipsit de savoare si chiar de umor si orice cititor se simte indreptatit sa spere ca la un moment dat va fi mai bine.

De la un punct incolo, insa, Houellebecq nu ne mai iarta si ne afunda in niste trairi atat de depresive, incat parca te ard pe suflet. Cel mai insuportabil e ca speranta, creatura aia firava care ne-am ramas pe fundul cutiei Pandorei, aici e moarta si putrezita. E o anti-apoteoza, cea a infrangerii omului contemporan.

Nu recomand aceasta carte celor care au probleme reale cu depresiile. O recomand calduros celor care au probleme sufletesti inchipuite. Va stiti voi care cum sunteti.

Iunie 27, 2009

O ecranizare reusita

CONFESSIONS OF A SHOPAHOLIC

The Secret Dreamworld of a Shopaholic  de Sophie Kinsella, tradusa destul de fad in romana Ma dau in vant dupa cumparaturi, este o lectura obligatorie pentru orice barbat. Cartea e scrisa de o femeie pentru femei, dar pentru noi, sexul tare (de cap uneori), este o ocazie rarisima de a intra in mintea lor, de a explora resorturile intime care le fac sa arunce banii de chirie pe haine si sa petreaca exasperant de multe ore in magazine.

Un bestseller care a avut continuari gen Ma dau in vant dupa cumparaturi la New York, cu bebe, cu catel, cu purcel etc. nu putea sa scape neecranizat. Realizatorii filmului Confessions of a Shopaholic au avut insa inspiratia sa inteleaga esenta cartii (patima pentru cumparaturi) si nu sa se preocupe sa o traspuna literal.

In rolul principal mi-as fi imaginat-o pe Reese Witherspoon, pentru rolul ei delicios din Legally Blonde, dar alegerea Islei Fisher n-a fost rea; tipa a reusit sa creeze un amestec simpatic de naivitate, inima buna si pofta vestimentara insatiabila. Restul distributiei completeaza placut povestea: John Goodman e tatal simplu, dar de treaba, iar Kristin Scott Thomas face un rol de zeita inaccesibila si tiranica a modei la fel de reusit ca al lui Meryl Streep in The Devil Wears Prada.

Situatiile sunt amuzante si curg placut pana la inevitabilul happy-end.

Iunie 25, 2009

Schimbare cu parfum de marketing

Filed under: De prin satul planetar — Iulian Fira @ 13:43 +00:00Iun
Tags: , ,

oscar-statueDin 2010, la Oscarul pentru cel mai bun film vor fi nominalizate 10 filme, in loc de 5, cate au fost pana acum.

Oricat m-a durut sa vad ca un film precum The Dark Knight, mai bun, in opinia mea, chiar si decat Slumdog Millionaire, n-a fost printre nominalizati, in favoarea unor mari fas-uri, precum The Reader, aceasta masura tot imi aduce aminte de alegerile prezidentiale din Romania (mai ales alea cand s-au infruntat Constantinescu si Iliescu), cand, pe langa cei 2-3 candidati cu sanse reale, se mai baga in seama si alti cativa, uneori exagerat de multi, care vor un dram de atentie publica, sarmanii.

Cam asa cred ca sta treaba si cu cele 10 filme. Acum ca e criza, au si ele nevoie de ceva promovare, mai ales in pietele din afara Americii, iar o nominalizare-doua dau bine pe afis.

Iunie 23, 2009

DJ Iulius ascute un bat si fredoneaza usor

Filed under: DJ Iulius — Iulian Fira @ 13:43 +00:00Iun
Tags: , , , ,

Melodia asta e un paradox: este poezia omului impresurat de necazuri, este trista in esenta si, cu toate acestea, este atat de frumoasa ca nu poti sa nu-ti spui: ce minunata e viata cand stii ca exista asa ceva!

Iunie 20, 2009

Sa privim pictura! (XXIV)

Cavaleria rosie

Cavaleria rosie

Toate elementele acestui tablou al lui Kazimir Malevici contribuie la atmosfera sa eroica si misterioasa in acelasi timp: culorile, indraznet, dar nu neinspirat alese, care dau impresia unui rasarit cetos, si siluetele abia schitate ale calaretilor. Parca vad o scena din Ultimul Samurai sau una din Stapanul Inelelor.

Oare unde gonesc acesti oameni: se intorc de la razboi, afland ca dusmanii le-au atacat caminele? Sunt porniti intr-o expeditie de prada, chititi sa nu lase decat parjol in urma lor? Sunt cruciati indreptandu-se spre Locurile Sfinte? Sunt cei 47 de ronini, aflati pe ultimul drum al razbunarii seniorului lor?

Iunie 19, 2009

De ce iubim femeile (pe bune)?

Filed under: Filme — Iulian Fira @ 13:43 +00:00Iun
Tags: , , , , , ,

Linda_Darnell,_Jeanne_Crain,_Ann_Sothern_Letter_to_3_Wives(1949)Camilo Jose Cela spunea intr-una din cartile sale ca femeile si barbatii se urasc din fire si nu se pot intelege decat in pat.

Exista cel putin o dovada ca se inseala: A Letter to Three Wives. Un mare cineast, Joseph Mankiewicz, deci barbat, scrie si regizeaza acest film in care patrunde cu o admirabila subtilitate in meandrele sufletului feminin, fara a  denigra sau acuza, ci asa cum a facut Caragiale cu personajele sale: iubindu-le, in ciuda tuturor defectelor.

Cea mai curtata femeie a unui oras de provincie isi anunta trei prietene printr-o scrisoare ca a fugit cu sotul uneia dintre ele; aceasta teribila stire declanseaza anamneza fiecareia, care cauta in amintiri momente care sa ii dea motive sa isi faca griji ca tovarasul de viata e cel in cauza.

Flashback-urile prelungite dezvaluie personalitatile personajelor si natura relatiilor dintre sot si sotie. N-are sens sa le categorisesc eu aici, nu va spun decat ca fiecare dintre cupluri ofera enorm din punct de vedere al studiului psihologic, totul la acel nivel rafinat in care inteligenta se impleteste cu umorul.

Va aduceti aminte ca spuneam ca finalul din Bubba Hotep este pe locul III in topul celor mai frumoase pe care le stiu? E nevoie sa refac acel top, pentru ca finalul din A Letter to Three Wives a sarit dintr-o data pe locul I!

Iunie 15, 2009

Telegrafice

Repejor, cateva vorbe despre ultimele mele cuceriri de pe taramul lecturii:

O istorie a lumii in 10 capitole si jumatate de Julian Barnes – oricum as intoarce-o, cartea asta imi aduce aminte ba de Atlasul norilor de David Mitchell, ba de Cartea apocrifelor de Karel Capek, iar de la capitolul al treilea, comparatiile ii devin nefavorabile, pentru ca se pierde in elucubratii care au potential sa plictiseasca pe oricine.

Dragostea dureaza trei ani de Frederic Beigbeder – s-ar putea numi fara probleme Snobismul literar dureaza 200 de pagini; autorul, foarte la moda, am auzit, arata, in stil asemanator confratelui de mai sus, cat de bine stie el sa scrie in diverse tonalitati, numai ca sa ne ilustreze drama interioara a unui idiot indragostit; dupa ce ne seaca la inima sustinand ideea titlului, la final o da la intors, asa, ca sa ne demonstreze flexibilitatea sa ideatica. Bleah…

Pilat din Pont de Roger Caillois – o carte eleganta, scrisa de un veritabil intelectual, asta fiind, in fapt si principalul ei defect; desi placuta la lectura, ideea zbaterilor interne ale celui care L-a condamnat pe Iisus, poarta prea apasat pecetea unei inteligente speculative.

Hot Line de Luis Sepulveda – de obicei, cartile se ecranizeaza, aici e invers; daca ati vazut vreunul din filmele cu politistul dintr-o bucata, dar onest, care calca pe multi pe coada, atunci, teoretic, n-ar mai fi nevoie sa o cititi. Ati pierde insa cateva replici haioase si un stil literar priceput in a acumula suspansul, pe care insa il risipeste cand te instalezi mai confortabil sa il degusti.

Incheiere nu mai scriu, ca si asa am de bagat o gramada de tags-uri.

Iunie 12, 2009

DJ Iulius devine psihedelic

Filed under: DJ Iulius — Iulian Fira @ 13:43 +00:00Iun
Tags: , , ,

Melodia asta are toate trasaturile menite sa iti induca o stare deloc placuta: fundalul, bestial, are un ritm nelinistitor (nu degeaba l-au folosit in Sin City), iar vocea tipului are ceva atragator de bolnavicios in ea.

Dar te prinde de nu-ti vine sa crezi!

Iunie 11, 2009

Laser, frate!

Filed under: De prin satul planetar — Iulian Fira @ 13:43 +00:00Iun
Tags: , , , ,
 Making of Gâlseavă pă șer

Making of Gâlseavă pă șer

In patria lui Fat Frumos si a zmeilor care de care mai haini, exista persoane cu vocatie globalista, care si-au dedicat neuronii si finantele urmarii cailor Fortei.

Da, acum putem sa stam linistiti, pentru ca ordinul Cavalerilor Jedi are punct de lucru si in Romania noastra, iar membrii lui, purtand nume sugestive gen MJ Zgomot, CJ Cristinutza sau MJ Beea, vegheaza asupra echilibrului Universului mioritic si lupta impotriva Baronilor Locali.

Si ca sa ii luati in serios, oamenii lucreaza la o noua poveste Star Wars (neaparat sa vedeti trailer-ul!!!), dupa un scenariu original si recruteaza Padawani (ucenici Jedi, ignorantilor!).

Mi-aduc aminte o replica din Rambo III, care, bineinteles, nu ii apartine lui Stallone: Pesemne ca Dumnezeu ii iubeste mult pe ne… naivi, de vreme ce a facut atat de multi.

Forta fie cu voi!

Iunie 9, 2009

Ghid despre schimbarea lumii

Exista povesti atat de frumoase, incat nu trebuie decat spuse decent, pentru a ne ajunge la inima.

Amazing Grace e un exemplu graitor in aceasta privinta. E povestea omului care a luptat sa aboleasca sclavia in Anglia sfarsitului de secol XVIII, cu mult inainte ca aceasta problema sa duca la secesiunea Americii. E o poveste spusa romantat, usor melodramatica pe alocuri, cu un scenariu cand previzibil, cand subtil si cu o distributie bunicica, in care fiecare isi face treaba cu placerea pe care ti-o provoaca participarea la un astfel de proiect.

Dincolo de aspectele istorice, Amazing Grace e un ghid sumar, dar elocvent, pentru oricine isi ia ingrata sarcina sa schimbe aceasta lume, de multe ori bolnava.

E nevoie sa fii putin nebun, nu mult, suficient insa cat sa te aventurezi acolo unde mintile inteligente si lucide se opresc.

Aceste minti trebuie sa fie atat de lucide si inteligente, incat sa vada totusi pasiunea dreapta care te anima si sa te sprijine subtil, sa iti puna o plasa invizibila atunci cand cazi.

Cand cazi sa te ridici, o data, de doua ori, de o suta de ori, de oricate ori va fi nevoie.

Sa ii strangi in jurul tau pe cei care iti impartasesc ideile, indiferent daca ii admiri sau dispretuiesti, pentru ca fiecare om are ceva util si interesant de oferit.

Sa nu duci ziua zilei de maine, pentru ca stomacul nu lasa mult loc aspiratiilor generoase.

Cel mai important ramane, totusi, sa ai pe cineva alaturi de tine, care sa te iubeasca atunci cand meriti cel mai putin, pentru ca atunci ai nevoie cel mai mult (nu intamplator, scenele cu personajul principal si cea care ii va deveni sotie mi s-au parut cele mai frumoase).

Hai sa facem lumea mai buna, pentru ca se poate!

amazing%20grace%201_preview

Pagina următoare »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.