Caiet de insemnari

August 31, 2009

Dj Iulius se lasa patruns de patriotismul local

Filed under: DJ Iulius — Iulian Fira @ 13:43 +00:00Aug
Tags: , , ,

Nu sunt o persoana cu gusturi la moda, asa ca nu ma tin nici de trendurile muzicale. Dar, fortat de imobilizarea fizica survenita ca urmare a unei calatorii cu masina unei persoane pasionate de C.I.A. (Craiova independent Artists), mi s-a desteptat si mie interesul pentru acesti baieti care dau din rime pe ritm de hip hop si nu o fac prea rau.

Unde mai pui ca sunt din orasul meu si sa aud de cartierul unde am copilarit ma unge pe suflet :)!

August 30, 2009

Senzational! Un film care m-a facut sa ma simt incult!

jabc-posterM-am apucat sa vad The Jane Austen Book Club pentru simplul motiv ca voi organiza in Craiova un proiect similar celui care reprezinta osatura filmului. Mai multe tipe, de varste si personalitati diferite, plus un tip adus in grup de motive sentimentale, se intalnesc periodic si discuta cate o carte a lui Jane Austen. Nu ma asteptam insa sa dau peste o comedie romantica frumos gandita, bine jucata si cu unul dintre cele mai naturale happy end-uri pe care le-am intalnit vreodata.

Eu sunt familizarizat cu doua, hai trei, dintre cele sase carti ale autoarei engleze si, cu toate acestea, tot am gustat finetea cu care personaje, situatii si teme din universul fictiv al lui Austen incep sa se regaseasca in filmul nostru, fie reiterate, fie in contrapunct. Langa mine, insa, bestiala mea sora, care are in portofoliu toate romanele, gusta din plin finetea scenariului, ceea ce mi-a produs un complex de inferioritate, imposibil de reprimat.

In afara de caracterul general agreabil al peliculei, am mai remarcat cateva lucruri: Hugh Dancy, actorul principal din Confessions of a Shopaholic, unde nu are prea mult foflei, are aici o interpretare super amuzanta; un american joaca la calculator Fifa, deci fotbal european (!!!); Maria Bello apare la un moment dat imbracata intr-un parpalac care pare facut din covor.

Obiectiv personal nou setat: sa citesc una din cartile Persuasion, Mansfield Park sau Northanger Abbey pana la sfarsitul anului.

August 25, 2009

In asteptarea unui wooooow

Filed under: De prin satul planetar — Iulian Fira @ 13:43 +00:00Aug
Tags: , , , ,

Il mai stiti pe James Cameron? E acel regizor care a facut Titanic, povestea aia care a dat un impuls formidabil industriei producatoare de servetele la pachet, a aruncat un blestem pe Leo Dicaprio, pe care nu l-a putut scutura nici pana acum, a dus efectele speciale la un nivel nemaivazut si a luat o carca de Oscaruri.

La o duzina de ani de-atunci, ne pregateste ceva similar, dar la o scara adusa la zi. Priviti si va minunati!

P.S. Sa dati fullscreen, ca sa va dumiriti pe deplin de ce ne asteapta.

August 24, 2009

Pauza de suspans

MaigretO carte greu de digerat dupa o alta carte greu de digerat poate duce la o indigestie intelectuala. Asa ca se recomanda consumarea unui roman politist, usor de mestecat cognitiv si placut la gust.

Eu aplic reteta asta uneori si rezultatele sunt foarte bune. Ultima cura nu a constat din deja consacratii Sherlock Holmes sau Hercule Poirot, ci dintr-un roman din seria avandu-l ca personaj principal pe comisarul Maigret, creat de Georges Simenon.

Acest comisar nu este mai spectaculos decat confratii sai literari si nici cazul din Maigret se insala nu are vreo rasturnare incredibila. In schimb, oamenii care populeaza actiunea sunt creionati realist si cu un simt al naturii umane foarte patrunzator. Totul porneste de la trupul neinsufletit al unei femei intretinute. Comisarul nu are vreo replica memorabila sau tabieturi care ii denota inteligenta iesita din comun. Perseverenta este calitatea sa principala si (iar asta mi-a placut cel mai mult) are toleranta pentru oameni si gargaunii lor.

O carte lejera, care nu iti provoaca decat simpla, dar fundamentala, placere de a citi.

August 22, 2009

Vezi, ba ninja, ca nu e ca in Shogun?

Filed under: Carti — Iulian Fira @ 13:43 +00:00Aug
Tags: , , , , , ,

In viata fiecarui om exista nista faze. Picasso a avut perioada roz si perioada albastra. Eu am avut perioada Shogun si perioada Gladiator. In ambele am dezvoltat o pasiune dusa la extrem pentru aceasta carte, respectiv film. Le-am citit si vazut de exagerat de multe ori, m-am semnat la lucrari cu nume de personaje si le-am impuiat capul celor din jur. Care m-au rabdat cu o ingereasca ingaduinta si chiar am reusit sa fac cativa prozeliti moderati.

Avand in minte acest trecut niponoman al meu, cativa fosti colegi mi-au facut cadou o carte despre care nu stiau mare lucru, dar care, inca de pe coperta, emana un iz japonez – Sa nu trezesti podeaua privighetoare de Lian Hearn. Un titlu incitant si un univers promitator, mai ales ca avem si o harta.

Numai ca problemele apar rapid si se simt pregnant in stil. Actiunea se invarte in jurul unui tip, care e si narator, care se vede implicat in luptele dintr-un teritoriu nipon fantastic si care descopera ca face parte dintr-un trib de asasini foarte meseriasi. Avem intrigi, tradari, dragoste imposibila, taieri de capete, dar tot acest amalgam esueaza sa impresioneze vreun pic. Textul nu e agramat scris, dar ii lipseste viata, acel clocot interior care te trage in vartejul lui, asa cum se intampla in Shogun.

Carte e prima dintr-o trilogie, dar sunt sanse nule sa ma intereseze restul.

In atentia colegilor care mi-au facut cadoul: L-ati gandit superb, asa ca stati linistiti :)!

Printre ei s-a aflat si o persoana care acum nu mai este printre noi. Ii dedic toata munca pe care am depus-o pana acum la acest blog.

August 20, 2009

Sa privim pictura! (XXVIII)

Filed under: Sa privim pictura! — Iulian Fira @ 13:43 +00:00Aug
Tags: , , , , , ,
Leaganul

Leaganul

Fragonard este pictorul frivolitatilor, dar pe care le infatiseaza cu gratie si subtilitate.

Aceasta pictura, de exemplu. Face parte din jocul seductiei, acel ansamblu de priviri fugare, gesturi echivoce si multe altele  fara de care amorul nu ar fi decat un act banal. Scena de fata poate duce cu gandul la faimoasa imagine din Basic Instinct, in care Sharon Stone isi desface picioarele si ofera privelistea lui Michael Douglas si lumii intregi. Dar ce diferenta intre brutalitatea cinematografica si finetea acestei picturi! Femeia este mai smechera, iar barbatului nu ii este sucit capul de intrezarirea desuurilor, ci se lasa cuprins in aceasta stare pe care o exprima atat de bine Chris Isaak in Wicked Game.

Culorile sunt alese impecabil. Verdele linistitor scoate in evidenta rozul, care nu e nici rosul pasiuni, dar nici albul puritatii.

August 19, 2009

DJ Iulius ii omagiaza pe cei trei magi

Filed under: DJ Iulius — Iulian Fira @ 13:43 +00:00Aug
Tags: , , ,

Trei magi ai muzicii au plecat dintre noi, in diferite perioade, dar amintirea lor va fi intotdeauna vie.

Primul este Elvis Presley, magul rock’n’roll-ului.

Al doilea este Luciano Pavarotii, magul muzicii de opera.

Al treilea este Michael Jackson, magul muzicii pop.

Fie ca vocile lor sa ne insoteasca in fiecare clipa a vietilor noastre!

August 18, 2009

Bonus pentru rabdare

Pentru ca vazut, Politist, adjectiv de Corneliu Porumboiu si pentru ca mi-am facut si cont pe Twitter (http://twitter.com/IulianF), pe care il folosesc in mod curent, m-am gandit ce as fi transmis eu de la acest film, evident, si daca as fi avut si iphone-ul de care unii au ajuns sa fie obsedati.

IulianF: Incepe filmul, oh boy, oh boy, oh boy!

IulianF: A aparut Dragos Bucur. Baiat bun, actor bun :D!

IulianF: Il urmareste pe unu’

IulianF: Asta dureaza de vreo 15 minute. Hmmmm…..

IulianF: In sfarsit, prima scena mai inchegata cu dialog. Savuroasa, marca Porumboiu 🙂

IulianF: Iar scene de-alea lungi si doar cu Bucur. Ba fumeaza, ba sta la un filaj…

IulianF: Cam enervante. Urat din partea lui Porumboiu sa ma supuna la asa ceva :(.

IulianF: Ahaaaaaa. Incep sa prind tertipul regizorului.

IulianF: Te chinuie cu scene de-astea si apoi te rasplateste cu dialoguri haioase.

IulianF: Tocmai a avut loc o discutie cel putin la fel de savuroasa, cu nevasta de data asta.

IulianF: Desi a trebuit sa-l suport mancand inainte vreo 10 min…

IulianF: Foaaaarteeee taaaareeeee; incep sa prind si spilul filmului.

IulianF: ce urmareste Bucur cu ancheta lui despre copiii care consuma hasis.

IulianF: Cred ca l-am subestimat pe Porumboiu…

IulianF: CEA MAI MISTO SCENA DIN FILM!!!!!!

IulianF: Nu v-o spun, nici sa ma taiati!

IulianF: Iar scena de-aia prelunga> Dar acum stiu despre ce-i vorba

IulianF: Nu ma mai enervez ;).

IulianF: A aparut si Vlad Ivanov, Dom’ Bebe din 4, 3, 2. Super actor.

IulianF: Foarte originala si subtila scena, desi e, evident, prea lunga.

IulianF: THE END. Verdict – film tare, vedeti-l!

IulianF: Daca nu o faceti, veti scuti niste timpi morti.

IulianF: Pe care oricum il veti pierde. Asa ca, vedeti-l si veti castiga…

IulianF: Niste dialoguri cel putin la fel de tari ca in A fost sau n-a fost?

Cea mai tare dintre scenele pentru care merita sa il suportati pe Dragos Bucur fumand, stand, mancand etc.

Cea mai tare dintre scenele pentru care merita sa il suportati pe Dragos Bucur fumand, stand, mancand etc.

August 14, 2009

Telenovela afgana

Khaled Hosseini e un scriitor la moda, autor al unui bestseller, The Kite Runner, care a fost si ecranizat. Eu nu aveam habar de toate aceste lucruri cand am dat peste o alta carte a lui, Splendida cetate a celor o mie de sori, care mi-a atras atentia prin faptul ca, pe coperta, are o imagine care mi-a adus instant aminte de Osama.

Asa ca am purces a o citi. Porneste din acelasi izvor ca zguduitorul film afgan, conditia nasoala a femeii intr-o societate fundamentalista islamica, dar se indrepta pe un alt fagas. Actiunea urmareste destinele a doua personaje, Laila si Mariam, ale caror destine ajung la un moment dat sa se incruciseze, pe fondul a mai multe perioade din istoria acestei tari – invazia sovietica, luptele dintre factiunile mujahedinilor si nemilosul regim taliban. Aceasta perspectiva, a istoriei spuse la nivel micro, e chiar interesanta.

Cand vine vorba, insa, de dramele celor doua muieri, cartea, cu tot tragismul ei si riscul ca eu sa par insensibil si chiar porc de catre adeptele Elenei Carstea, capata accente melodramatice atat de acute, incat ar avea capacitatea sa smulga hectolitri intregi de lacrimi gospodinelor romane si numai. E vorba de iubiri din copilarie, pierdute si regasite, vise destramate si intremate iar, sacrificiu si dragoste, toate spuse cu acel stil pe care a trebuit sa il suport pe vremea cand nu aveam televiziune prin cablu si trebuia sa ma uit si la telenovele.

Asa ca, daca aveti chef sa va induiosati, dar nu vreti sa va arate lumea cu degetul ca va uitati la seriale siropoase, cititi Splendida cetate a celor o mie de sori, pentru ca o puteti face si pe furis.

August 13, 2009

Menaj in trei, ba nu, patru

sarlett-johansson-penelope-cruz-vicky-cristina-barcelona-07

Cand il vad in propriile filme, Woody Allen ma enerveaza la culme. Ma enerveaza prin faptul ca, desi mic si urat, are aere de mare fante. Cand, insa, se abtine de la porniri sergiunicolaesciene, ma fascineaza prin modul cum scoate savoare si subtilitate din piatra seaca.

E cazul si in Vicky Cristina Barcelona. Doua tipe, una cu principii solide (Rebeca Hall), alta intr-o perpetua cautare a lor (Scarlett Johansson), vin in Spania pentru vacanta si sunt abordate de un pictor spaniol (Javier Bardem, dezgustator de fermecator), din aceste interactiuni nascandu-se o simpatica urzeala de complicatii amoroase. Care complicatii se complica exponential cand in scena apare nevrotica fosta nevasta a pictorului, jucata de o Penelope Cruz cu o gura cat o sura, in care incap fara probleme Oscarul, Bafta-ul si toate carca de premii pe care le-a castigat pentru rolul asta.

Gratie scenariului frivol si spumos al lui Woody Allen, menajul a trois ca solutie la cumplita problema a incompatibilitatii conjugale apare chiar aplicabil, cel putin mie unuia, ca barbat.

Voi ce parere aveti, fetelor? 🙂

Daca vreti sa ajungeti si voi acolo, trebuie sa va rezervati bilete de avion pentru Barcelona.

Pagina următoare »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.