Caiet de insemnari

Noiembrie 26, 2013

O scriere tibetana – Dongba

Cand survoleaza mental harta limbilor pamantului, membrii biroului de traduceri rapide din Constanta incearca sa fie cat mai echidistanti si sa se aplece asupra tuturor zonelor de pe mapamond. Astfel ca, dupa ce traducatorii de engleza din Constanta si traducatorii de spaniola din Constanta s-au ocupat de Spanglish, a venit randul expertilor in limbi asiatice din Constanta sa aleaga subiectul, iar acesta a fost stravechiul si fascinantul alfabet Dongba…

Continuarea pe www.biroutraducericonstanta.wordpress.com.

Noiembrie 25, 2013

Cuceriri SF (2)

Continuand sa inspectez lista despre care v-am vorbit in articolul anterior dedicat romanelor SF si prin acelasi larg concurs al marinimosului posesor de Kindle, ma vad din nou in ipostaza de a va prezenta cateva scrieri din aceasta ramura aparte a literaturii:

Flatland – ceva intre roman si nuvela, datand din perioada victoriana, amuzant prin utilizarea formelor geometrice pentru redarea diferentelor de clasa, asa cum ii apareau autorului Edwin Abbott Abbott: cercurile sunt pe treapta de sus a esafodajului social, triunghiurile (cu cat mai ascutite, cu atat mai rau) pe cea mai de jos, iar femeile sunt segmente care impung. Dupa un secol si jumatate in care libertatea de exprimare a ajuns la cote maxime, o asemenea satira pare stravezie, dar eforturile scriitorului de a reda un intreg microcosmos plan, precum si revelatia unuia dintre membrii sai la descoperirea tridimensionalitatii sunt de tot hazul.

SF2_1

The Man in the High Castle – inca un roman de Philip K. Dick care poate intra pe lista lecturilor obligatorii pentru orice pasionat de SF. Pornind de la un exercitiu de imaginatie deloc nou – cum ar fi fost daca Germania si Japonia ar fi castigat Al Doilea Razboi Mondial – scriitorul contureaza o societate americana in care noi stapanitori niponi si bastinasii yankei incearca sa coabiteze si sa-si depaseasca prejudecatile, iar intre cele doua mari puteri invingatoare exista deja un Razboi Rece cu potential sa dea in conflagratie nimicitoare. Dick n-ar fi el, insa, daca ar lasa lucrurile asa de simple – printre cetatenii subjugati, dar si printre cercurile conducatoare circula o carte in care se prezinta ipoteza: Ce-ar fi fost daca SUA si Anglia ar fi castigat razboiul? Unde mai pui ca majoritatea personajelor folosesc sistemul chinezesc de divinatie I Ching (Cartea schimbarilor). Concluzia: daca vrei sa fracturati linearitatea realitatii inconjuratoare – cititi Philip K. Dick.

SF2_2

Dune – stiu ca nu va vine sa credeti, dar n-o citisem pana acum. Eram, insa, bine blindat de filme sau jocuri in acest univers, asa ca lectura cartii lui Frank Herbert mi-a oferit ocazia sa ma lamuresc ce motive au fanii inraiti sa urasca pelicula lui David Lynch (pe unul il stiam de fapt – Sting in chiloti innaripati de cauciuc). Ce am apreciat in mod special a fost stradania autorului de a contura mediul natural al planetei, care este aproape palpabil, care iti trimite valuri de nisip in ochii mintii. Ce nu m-a dat pe spate a fost tesatura de intrigi si conflicte, care e atat de bine urzita, incat autorul si-a lasat loc liber de continuari. Pe care le-a si scris, de altfel.

SF2_3

Forever War – nici pana acum nu mi-am dat seama daca Joe Haldeman chiar si-a propus sa conceapa un roman cu de toate sau i-au iesit tocmai pentru ca nici nu s-a sinchisit de asta vreun moment. Oamenii se lupta cu o specie extraterestra, iar protagonistul porneste ca un simplu racan, supravietuieste, avanseaza, se indragosteste si experimenteaza diverse forme ale societatii umane, pentru ca voiajurile sale de cateva saptamani intre planete presupun scurgerea a zeci de ani la suprafata acestora. Componenta militara a naratiunii predomina, dar pe Haldeman nu il paraseste verva in niciun moment. De citit neaparat.

SF2_4

Noiembrie 24, 2013

Ce este cu Spanglish-ul asta?

Unele dintre cele mai simpatice momente (a se citi “momente de respiro”) de la firma de traducatori din Craiova este cand doua tabere de traducatori din Craiova se infrunta in argumente de ordin lingvistic si intelectual pe diverse teme, apropiate, fireste, de domeniul de activitate al centrului de traduceri autorizate din Craiova. De data aceasta, obiectul dezbaterii a fost: Este Spanglish mai aproape de spaniola sau de engleza?

Continuarea pe www.biroutraducericraiova.wordpress.com.

Noiembrie 21, 2013

Obosit de viata, obosit de dans

concubine1Am pastisat cu nerusinare titlul exceptionalului roman al nobelizatului Mo Yan pentru ca Farewell, My Concubine, desi se diferentiaza prin multe aspecte, pastreaza aceeasi preocupare esentiala de a condensa istoria Chinei in secolul al XX-lea prin prisma unor experiente personale.

Filmul lui Chen Kaige urmareste povestea a doi balerini, din copilaria disckensiana (corespunzand perioadei imediat urmatoare caderii imperiului) si pana la senectutea ulterioara revolutiei culturale. In relatia dintre cei doi intervine de la un moment dat si aceea pe care unul dintre ei si-o alege ca sotie.

Cei doi balerini sunt protagonistii unei opere stravechi intitulate Adio concubina mea!, care ii are in prim-plan pe un rege infrant si pe iubita sa devotata, iar acest numar, derutant la inceput pentru un european, devine in fapt vehiculul care deplaseaza naratiunea prin istorie. Este fascinant sa observi cum dansul si interpretarea celor doi sunt receptate in diverse contexte politice si culturale.

Dansul celor doi este cheia intregului film, nu numai pentru ca il deschide si incheie intr-un superb si trist exercitiu de ciclicitate, dar si pentru ca de el se leaga grandoarea speciala a acestui film. Este speciala pentru ca este aplicata, pentru ca, spre deosebire de multe alte fresce istorice de acest gen, nu exista o separare pronuntata intre scenele de anvergura si cele intime, personale. Din trei ore si jumatate, care, apropo, trec neobservate, mi-e greu sa aleg un moment anume, desi imi staruie in minte imaginea lui Leslie Cheung in rolul concubinei, invartindu-se frenetic in timp ce membrii operei se incaierasera cu publicul recalcitrant.

concubine2

As fi nedrept, insa, daca as ignora relatiile din interiorul triunghiului de protagonisti, deoarece complexitatea lor da viata acestei extraordinare creatii cinematografice. Fengyi Zhang este regele si este viguros, inimos si cu simtul umorului, Leslie Cheung (care e barbat, pentru cei care nu au auzit de acest interesant artist asiatic, decedat, din pacate, din proprie initiativa) este concubina, este fragil si nutreste fata de tovarasul sau o afectiune vecina cu Brokeback Mountain, iar prea-frumoasa Gong Li este sotia si este infipta, posesiva si pasionala. Inevitabil, concubina si sotia intra in conflict, latent sau fatis, iar duelurile dintre cei doi nu sunt mai putin grandioase decat cea mai de amploare scena.

Consistent fara a fi greoi, profund fara a fi inaccesibil, sincer fara a fi defetist, Farewell, My Concubine a reprezentat la momentul cand a fost realizat (1993) pentru chinezi inceputul impacarii cu un trecut zbuciumat si, pentru restul lumii, un prilej de a-i cunoaste si intelege.

concubine3

Alsaciana – intre Germania si Franta

Dupa cum bine stiti, la biroul de tradus acte Constanta, avem un coleg ultra-interesat de istorie, a carui pasiune e privita cu simpatie de catre ceilalti traducatori specializati Constanta, mai putin cand volumul de munca e prea mare pentru a asculta prelegeri. Deoarece, de curand, a fost ziua acestui coleg de la firma de tradus acte din Constanta, colegii i-au facut hatarul si l-au ascultat vreme mai indelungata. Spre usurarea lor, tema aleasa s-a dovedit a fi foarte apropiata de domeniul lor de activitate, fiindca traducatorul din Constanta pasionat de istorie a ales sa vorbeasca despre alsaciana…

Continuarea pe www.biroutraducericonstanta.wordpress.com.

Noiembrie 19, 2013

Mi-s dragi druizii, dar mai drag mi-i adevarul

druiziiDin start va spun ca demersul istoric al lui in Jean-Louis Brunaux in Druizii. Filosofi printre barbari a rezonat cu mine pentru ca am vizitat Sarmizegetusa Regia, capitala dacilor, ascunsa in munti si in istorie, despre care stim cateva lucruri, dar nu suficiente pentru a fi feriti de ispita de a o invalui in legende.

Foarte similara este situatia druizilor in istoria Frantei. Autorul dovedeste o luciditate foarte simpatica inca din primele randuri ale prefetei, cand invoca atat imaginea lui Panoramix din Asterix si Obelix, cat si pe cea a magilor cu practici oculte nasole, ambele propagate de media si literatura, mai degraba decat de izvoare istorice cu un grad acceptabil de incredere.

Brunaux procedeaza la a deslusi adevarul din spatele legendei druizilor cu o metoda de o rigurozitate pe care i-o poate invidia orice investigator criminalist: face inventarul oricarui firicel de informatie referitoare la acesti enigmatici preoti-filosofi ai galilor, de la surse antice pana la compilatii contemporane, le pune in contextul in care au fost redactate, pentru a le testa veridicitatea (de exemplu, faimosul pasaj al lui Caesar din De bello galico ar fi aparut acolo pentru ca generalul roman a vrut sa acopere, in raportul sau catre Senat, o perioada lipsita de victorii semnificative) si le compara pentru a extrage elemente comune, dar si divergente.

Pentru un cititor laic intr-ale muzei Clio, acest capitol are potential de a fi ucigator de plictisitor, dar tocmai asupra acestuia merita sa te apleci, nu atat pentru informatii, cat pentru abordarea epistemologica, pentru modalitatea de a cauta acel ceva intr-o multitudine de surse. Intr-o lume in care informatia este supra-abundenta, nu strica abilitatea de a gasi acul in carul cu fan.

Druizii, asa cum ii dezvaluie cartea francezului, sunt mai putin spectaculosi decat ii stim, dar chiar si asa, ipoteza autorului, potrivit careia aveau cunostinta de ideile lui Pitagora, pe care le-au dezvoltat in mod original, m-a intors cu gandul la Sarmizegetusa si la senzatia aceea de spiritualitate pe care o degaja.

Inca o lucru care a rezonat cu persoana mea a fost ca Brunaux nu cade in niciun moment in patima glorificarii trecutului ne-roman al francezilor (cum fac unii de pe la noi care pretind ca leaganul civilizatiei ar fi in curbura Carpatilor, de parca asta ar scuza in vreun fel mediocritatea contemporanilor), fiind realist in privinta influentelor care au mai ramas de la aceasta antica populatie pana in prezent. Si civilizatia galica, si cea dacica au fost remarcabile si originale, dar au avut ghinionul sa fie contemporane cu o putere covarsitoare si nemiloasa – Roma.

In urma conflictului pe care l-au pierdut in fata acesteia, nu s-au mai pastrat decat franturi, frumoase si romantice, pe care le putem lasa sa ne incite imaginatia, dar nu pana la a ne pierde simtul realitatii.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris (care mai nou, apropo, are transportul gratuit) pentru o investigatie ca la carte.

Simpel-Fonetik

In timpul permanentelor cautari de documentare si perfectionare, membrii biroului de traduceri certificate din Craiova intalnesc numeroase initiative din domeniul lingvistic. Nu intamplator, un numar considerabil dintre acestea vizeaza ortografia limbii engleze, care, potrivit spuselor expertilor in traduceri specializate engleza Craiova, dau batai de cap chiar si celor care sunt vorbitori cu un grad ridicat de competenta. Dintre aceste initiative, una care a atras in mod deosebit atentia traducatorilor specializati din Craiova este Simpel-Fonetik…

Continuarea pe www.biroutraducericraiova.wordpress.com.

Noiembrie 11, 2013

Istoria neastamparului omenesc

ExploratoriStudiul istoriei se poate felia in diverse domenii, in prezent ajungandu-se si la domenii obscure, de la preferintele sexuale ale presedintilor Americii la evolutia rotilor zimtate. Insa istoria marilor descoperiri geografice si a exploratorilor care le-au infaptuit e un capitol indispensabil, precum prezenta lui Marica in viitorul meci cu Grecia.

Inca de mic, cand ma familiarizam cu numele grele ale acestei povesti speciale, Columb, Magellan, Cook, am simtit fata de ea o fascinatie aparte, poate si pentru ca nu este doar insiruirea unor regi care ordona razboaie dupa bunul lor plac, ci este aceea a unor oameni care au devenit prin propria indrazneala la fel de importanti pentru posteritate precum capetele incoronate.

Imi placea probabil aceasta democratizare a istoriei, desi, inca de atunci,  constientizam ca descoperirile nu au avut numai urmari benefice, iar unele populatii indigene (precum incasii) au avut de suferit amarnic.

Albumul Mari exploratori, realizat de un colectiv de autori sub coordonarea Pierre Chiesa a reprezentat pentru mine o intoarcere in aceasta aventura captivanta, dar nu la acelasi nivel precum al lecturilor din copilarie, ci la unul mai extins, asa cum s-a intamplat cu multe repere ale culturii mele generale, pe care le-am regasit si dezvoltat de-a lungul timpului.

Volumul o ia din preistorie si ajunge la sateliti, iar personalitatile descrise sunt numeroase si variate, atat ca popularitate, cat si ca influenta. Nu lipsesc, evident, greii – Vasco da Gama, Afanasie Nikitin, Roald Amundsen – oricarei istorii de acest fel, dar apar si nume mai putin cunoscute mie, precum rusul Iermak, John Eyre sau Ponce de Leon.

Un aspect deosebit al acestei carti este echidistanta (usor diminuata spre final, cand exploratorii francezi parca devin mai numerosi – volumul este editat sub egida Larosse, iar noblesse oblige) fata de diversele civilizatii din sanul caror au pornit temerari care n-au avut astampar. Europeni, dar si chinezi sau arabi din diverse perioade ale istoriei au infruntat pericole si disconforturi de neconceput in zilele noastre pentru simplul motiv ca i-a ros o dorinta pur omeneasca de a vedea alte meleaguri.

Vorbeam cu un amic mai deunazi despre proliferarea site-urilor de calatorii, redactate formal sau informal, iar el si-a exprimat o dorinta latenta: ce mi-ar placea sa fiu si eu ca ei, explorator. Am stat si m-am gandit daca toti care aleg sa isi povesteasca impresiile pe Internet pot sa fie numiti exploratori sau daca nu cumva acordarea acestui titlu presupune ceva mai adanc decat niste concedii petrecute in locuri mai exotice.

Inca n-am ajuns la o concluzie.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru o incursiune in istoria neastamparului omenesc.

Graiul galicienilor

Trecuse ceva timp de cand vreun client isi exprimase in fata membrilor biroului de traduceri rapide din Constanta confuzia ca, desi avea impresia ca  stie o anume limba, cand mergea in tara respectiva incerca neputinta de a-i intelege pe localnici. Acum foarte putin timp, insa, un client fidel al firmei de traduceri specializate din Constanta a venit foarte decis la membrii centrului de traducatori din Constanta si a intrebat despre galiciana…

Continuarea pe www.biroutraducericonstanta.wordpress.com.

Noiembrie 7, 2013

Pustimea luptatoare

Ender1Mi-aduc aminte ca am fost cu un prieten la Harry Potter 7Partea I, in conditiile nu avea habar de acest univers, de cine cu cine se imbarliga sau se lupta, cu atat mai putin ce e aia Expecto Patronum („Asteapta-l pe sefu’!”). S-a nimerit ca aceasta ecranizare din seria vrajitoreasca sa fie de departe cea mai incoerenta de pana atunci. Din toata acea experienta cinematografica n-am ramas decat cu imaginea amicului privind marele ecran cu o mina de interes confuz, stanjeneala si resemnare.

Banuiesc ca aceia care au fost la Ender’s Game fara sa fi citit cartea inainte au incercat o astfel de stare, pentru ca filmul nu e foarte amabil cu explicatiile. O batalie cu zburatoare la inceput, o voce narativa care enunta sumar ca niste copii sunt pregatiti sa devina soldati si gata, suntem aruncati in mijlocul naratiunii.

Romanul lui Orson Scott Card e adanc, fara sa aiba profunzimile unor alte capodopere ale SF-ului, asa ca o atare abordare cinematografica era sortita din start sa vaduveasca actiunea de motivatiile personajelor, dar ma gandesc ca realizatorii nu aveau vreo alta alternativa; de fapt, apreciez mai mult tentativa lor brutala de concizie decat diluarea din The Hobbit, care se va prezenta sub forma unei trilogii.

Beneficiind de privilegiul lecturii anterioare, am vizionat Ender’s Game ca si cum m-as fi aflat in fata unei versiuni ilustrate a cartii, comparand reprezentarile lor cu acelea mentale pe care le aveam deja si avand parte, per ansamblu, de o experienta agreabila, antrenanta uneori, desi filmul nu face rabat de la momente ridicole.

Irimia cu oistea-n gard zisa si tatuajul de pe fata lui Ben Kingsley.

Irimia cu oistea-n gard zisa si tatuajul de pe fata lui Ben Kingsley.

Distributia se imparte in tineri si maturi, mai bine zis batrani. Cei tineri sunt rodati prin diverse alte productii si isi fac treaba decent. Facial vorbind, Asa Butterfield ca Ender Wiggin e expresiv cat trebuie in a reda un suflet muncit de contradictii, dar nu il prea ajuta silueta subtirica de copil in crestere, desi face eforturi laudabile sa adopte o tinuta cat mai martiala.

Despre cei mai in etate, impresiile sunt mai complexe. Viola Davis isi joaca rolul cu un angajament de 10% maxim, Harrison Ford este charismatic de la natura, chiar si la cei 70 de ani ai sai, dar nu are un rol care sa i-o solicite prea mult, iar pe Ben Kinsley il strica tatuajul de pe fata. Am dezaprobat aceasta gaselnita inca de cand s-a lansat reclama, iar explicatia voit emotionanta care mi s-a oferit nu a contribuit cu nimic in a-mi modifica parerea. Il mai avem si pe impunatorul Nonso Anonzie in rolul unui sergent care face pe durul (tentativa lovita din start de futilitate, deoarece il avem deja pe R. Lee Ermey in Full Metal Jacket), dar care afiseaza in cateva momente niste ochi umezi de caprioara ranita.

Daca e musai sa scriu si o concluzie, am una foarte simpla din punct de vedere intelectual: Ender’s Game e mai bun decat Elysium.

Am uitat sa va spun ca in Cnder's Game se si copiaza un pic: in scena de fata, din Minority Report.

Am uitat sa va spun ca in Ender’s Game se si copiaza un pic: in scena de fata, din Minority Report.

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.