Serialul Oscarurilor – Episodul 5

Astazi voi vorbi despre Lincoln, un film ca un castel, la fel de intortocheat si dominat de un turn inexpugnabil.

Desi plin de coridoare care se intretaie, meritul peliculei lui Spielberg e ca nu te lasa sa te ratacesti niciodata in meandrele concretului (asta e, ei cu Abe, noi cu nea Nelu), adica ale luptei presedintelui de a obtine abolirea sclaviei inainte de sfarsitul Razboiului Civil, fara a fi nevoie de vreo expertiza speciala in acest eveniment istoric. Ma rog, niste minime cunostinte despre cine si ce voiau aia din Sud, cine si ce voiau aia din Nord tot ar fi necesare; daca nu le aveti, puteti oricand sa va reorientati catre Abraham Lincoln: Vampire Hunter, n-are sens sa va chinuiti degeaba.

In curtea acestui castel misuna personaje diverse cu interpretari care de care mai reusite: Tommy Lee Jones drept un radical inversunat, dar cu logica, David Straithairn drept mana dreapta a lui Lincoln si responsabilul cu manevrele de culise, Sally Field drept anxioasa, dedicata si pisaloaga nevasta a presedintelui, Hal Holbrook drept un batran combinator, John Hawkes drept activistul care ofera sinecuri contra voturi, iar lista poate continua destul incat sa fie nevoie sa dati scroll ca sa cititi urmatorul paragraf.

Deasupra tuturor troneaza, pluteste, vegheaza silueta prelunga a lui Daniel Day-Lewis. Un Oscar arvunit pentru o prestatie care contureaza un idol, fara sa incurajeze idolatria. Lincoln este animat de nobile idealuri, dar este abil, are aspiratii celeste, dar picioare bine infipte in pamant, are vorba soptita, dar poate sa dea cu pumnul in masa si sa-i faca sa inghete chiar si pe cei mai recalcitranti interlocutori. Insa, dintre toate calitatile sale, cea care mi-a inundat sufletul e cea de povestitor. Prin personajul sau, Daniel Day-Lewis reinvie o arta pe care cuvantul scris a impins-o spre extinctie, aceea a oratoriei intime, a celui care glasuieste unui grup restrans, la lumina opaitului.

Ca regizor, Spielberg este foarte precis in a-si pune in valoare actorii si doar rareori jongleaza cu unghiurile pentru a obtine ceva special. Uneori, clar-obscurul cu mici tente de sepia, pe care l-a ales pentru a da filmului un aer deopotriva de epoca si atemporal, pare cam apasat, dar sunt prea multi interpreti buni si replici inteligente, ca aceste impresii sa dureze.

Daca stam si socotim ca Lincoln are 12 nominalizari in total, ca statueta pentru rol principal e deja scrijelita cu numele lui Daniel Day-Lewis si ca principalele contracandidate nu au nominalizari la cel mai bun regizor (conditie esentiala de cand cu lista extinsa la categoria Cel mai bun film), cam rezulta ca acesta va fi castigatorul suprem din 24 februarie.

Dar sa nu ne pripim si sa vedem ce s-a intamplat pana acum in Serialul Oscarurilor:

Episodul 1 – Argo

Episodul 2 – Zero Dark Thirty

Episodul 3 – Django Unchained

Episodul 4 – Beasts of the Southern Wild.