Caiet de insemnari

mai 18, 2011

Geniu sinistru

Geniu e un termen pe care nu ma aventurez prea usor sa-l atribui, din simplul motiv ca mi se pare a avea o greutate formidabila, care trebuie folosita cu masura, nu cum se intampla adeseori in zilele noastre.

Pe Charlie Chaplin, insa, nu ezit deloc sa il numesc asa; ba chiar ma simt mai indemnat decat in cazul lui Orson Welles, nu pentru ca giganticului creator al Cetateanului Kane i-ar fi lipsit talentul nemasurat, ci pentru ca nu l-a valorificat pe deplin, aripile fiindu-i taiate tocmai din cauza capodoperei sale, dar si a personalitatii labile. Dar asta e o poveste pe care o s-o depanam poate alta data.

Lui Charlie Chaplin i-au iesit toate struna, inclusiv acest Monsieur Verdoux, un film aparte pentru ca, desi pastreaza registrul umorului, il deplaseaza considerabil spre cel negru, atat de negru, incat m-au trecut fiorii in dese randuri.

Domnul Verdoux este o victima a crizei economice mondiale (aia rea din anii ’30 ai secolului trecut) si, pentru a-si intretine sotia paralizata si copilul, apeleaza la o metoda, pe cat de feroce, pe atat de eficienta: seduce fete batrane sau vaduve de peste 40, instarite, bineinteles, se casatoreste cu ele le stoarce de bani, le omoara si le face disparute.

Nu va apucati sa gasiti hibe logice, gen cum naiba a reusit un om care figureaza in acte sa faca asta de mai multe ori?, pentru ca, oricum, povestea este inspirata dintr-un caz real, care a facut valva in epoca si, in plus, protagonistul compenseaza pentru orice.

In scena cantecului din Modern Times am aflat care e sunetul vocii lui Chaplin, in The Dictator am constatat cata forta are in discurs, in Monsieur Verdoux avem proba versatilitatii cu care trece de la seductie mieroasa la glacialitate criminala sau de la compasiune la nerabdare.

Chiar daca filmele sonore incepeau sa produca mutatii in felul de a interpreta al actorilor vremii, Chaplin n-are nicio jena in a imprumuta personajului sau teatralismul si emfaza non-verbala specifice peliculelor mute, iar rezultatul este un individ fermecator, descurcaret si sinistru. Tot timpul sinistru.

Monsieur Verdoux ofera momente memorabile la foc continuu. O vrajeste pe una dintre victimele sale la telefon, cu vorbe de care s-ar rusina orice barbat, dar pe care le adora orice femeie, iar florareasa care asculta pe furis se topeste de placere.

Numara banii intr-un mod care imi provoca rasul de fiecare data cand vad vreo vanzatoare mai versata.

Evita cu subtilitate sa o omoare pe o tanara vai de ea, careia initial ii pusese gand rau.

Se da ceasul mortii sa ii vina de hac unui mega-malagioaice, cu o gura cat o sura, superb interpretata de Martha Raye, care, culmea culmilor, reuseste sa il eclipseze actoriceste pe Chaplin, in momentele cand imparte ecranul cu el.

In final, ca si in The Great Dictator, Charlie Chaplin omul apare din spatele personajului, pentru a se manifesta in privinta societatii in care traieste, printr-un discurs. Dar acum nu mai imbarbateaza pe nimeni impotriva asupririi, ci arunca o anatema asupra dezumanizarii generale, asupra invinsilor si invingatorilor deopotriva.

Nu mai e un discurs patimas, ci unul in ton cu intregul Monsieur Verdoux.

Fermecator si sinistru.

septembrie 15, 2009

Multe pagini pentru putin

Filed under: Carti — Iulian Fira @ 13:43 +00:00sept.
Tags: , , , , , ,

porno-coverN-am citit cartea Trainspotting de Irvine Welsh, dar am vazut filmul, care mi-a facut o impresie buna, asa ca, atunci cand am dat pe un raft de Porno, scrisa de acelasi autor, am luat-o.

Am avut surprinderea sa constat ca e mai groasa decat ma asteptam, adica are vreo 600 de pagini. Dat fiind stilul autorului, se reduce la vreo 400 de citit efectiv, pentru ca din 3 in 3 cuvinte apar expresii gen p**a mea sau mui*tul cutare.

Cartea are ca protagonisti tot pe cei din Trainspotting, daca ii mai tineti minte, ca eu nu imi mai amintesc decat de Ewan McGregor si de super amuzantul si paranoicul Robert Carlyle, dupa 10 ani de la acele patanii. Unul dintre ei vine cu ideea sa faca un film porno si intreaga carte se invarte in jurul acestei initiative intelectuale. Narativul e format din filtrele interioare ale celor mai importante personaje, care interactioneaza intre ele, un fel de Ma numesc Rosu cu escroci, drogati si curve, aceste atribute fiind, in cele mai multe dintre cazuri, la pachet. Dintre aceste voci, am remarcat-o pe cea a paranoicului si pe a unei tipe asemanatoare Curvettei in zilele ei bune.

Dimensiunea cartii ii aduce cel mai mare neajuns. Fara a fi scrisa nasol, ba chiar avand cateva momente de umor negru de calitate, e totusi prea lunga. Iar repetitia expresiilor argotice mai sus mentionate e pur si simplu excesiva, asa ca, la un moment dat, trivialitatea nu face decat sa fie obositoare.

Niste povestioare porcoase, scurte si la obiect, ar fi mers mult mai bine decat acest mamut inutil, chit ca e scris el de Irvine Welsh.

Recenzie care participa la concursul BookMag.

aprilie 13, 2009

Anatomia unui film

Filed under: Filme — Iulian Fira @ 13:43 +00:00apr.
Tags: , , , , ,

Dupa ce am vazut In Bruges, am stiut sigur ca mi-a placut, dar daca ma puneati sa il descriu din prima, habar nu aveam. Asa ca am purces la un fel de disectie mentala, ca sa va dau un verdict cat mai apropiat de impresia mea.

Filmul e un thriller, ca de actiune nu pot sa-i spun, dat fiind ca tot ce se petrece pe ecran nu are o viteza fulminanta. E cu umor din belsug, negru si englezesc, care uneori frizeaza absurdul. Ca In Bruges e palpitant, asta nu pot sa zic, dar surprinzator, fara doar si poate; cand te distreaza, cand te emotioneaza, iar actiunea are intorsaturi care iau pe neasteptate chiar si pe omul cel mai saturat cu astfel de scenarii. Are interpretari traznet, mai ales din partea lui Collin Farrell si Ralph Fiennes. E violent fara menajamente.

Deci, ce avem pana acum? Un thriller cu umor din belsug, negru si englezesc, care frizeaza absurdul, surprinzator, cu interpretari traznet si violent fara menajamente. E bine pana acum, dar ii mai lipseste ceva. Hmm… Ce sa fie oare??? Aaaaa, da, e si filosofic.

Asa ca parerea mea despre In Bruges este – un thriller cu umor din belsug, negru si englezesc, care frizeaza absurdul, surprinzator, cu interpretari traznet, violent fara menajamente, filosofic si care merita cu varf si indesat sa fie vazut.

Blog la WordPress.com.