Caiet de insemnari

septembrie 20, 2013

Sa privim pictura! (LXXXVII)

Eliberarea Sfantului Petru

Eliberarea Sfantului Petru

O pictura a lui Rafael, compusa din trei scene cu un efect filmic naucitor.

Cea din dreapta e mai pasnica, dar impresioneaza prin subtilitatea stralucirii angelice in armurile soldatilor facuti inofensivi.

In stanga, lucrurile sunt mai dramatice: avem o semiluna superb pitita dupa nori, o imagine de care Alfonso Cuaron ar fi mandru, si tensiune la paraxosism in interactiunea celor doua personaje de jos. Priviti numai cat de autoritar ordona capitanul si ce privire deznadajduita ii arunca subalternul.

Insa grandiosul e rezervat scenei din centru. Totul vine dintr-o idee simpla (un simplu grilaj care potenteaza lumina emanata de figura ingerului), dar de efect. Si ce efect!

Cineastii contemporani care au tendinte catre vizual ar face bine sa arunce o privire catre pictura aceasta a lui Rafael.

noiembrie 24, 2011

Sa privim pictura! (LXII)

Scoala din Atena

Am terminat de curand o carte intitulata Lumea Sofiei, de Jostein Gaarder, care nu m-a impresionat cine stie ce, fapt pentru care nici nu i-am dedicat o recenzie separata. Este o incursiune in istoria filosofiei, altoita pe scheletul unei naratiuni, cum sa-i zic, filosofice, na, despre o fetita si un misterios mentor care o ghideaza in acest fascinant taram.

Cum spuneam, nu e ceva iesit din comun, partea didactica e uneori prea apasata, iar ceva narativa te cam lasa rece, dar de invatat, am invatat cate ceva, iar apetitul catre acest domeniu imi creste pe zi ce trece.

Tot citind-o mi-am adus aminte insa de grandioasa pictura a lui Rafael, Scoala din Atena. Spun grandioasa nu numai pentru ca are o compozitie superba, dinamica, dar si pentru ca, stiind ca personajele sunt filosofi ai antichitatii, am simtit un fior de admiratie pentru cata intelepciune si indrazneala in gandire pot fi adunate la un loc.

O comparatie imi staruie in minte: aceea dintre aceasta pictura, un all stars al lumii Sofiei, si reclamele care ii adunau la un loc pe toti fotbalistii de top de la un moment dat. De obicei erau la bauturi racoritoare sau la echipmente sportive si nu cred ca fost vreuna de-a lungul timpului care sa nu-mi fi placut (una de demult cu Eric Cantona et comp. inca mi se pare cel mai tare).

Ca si in cazul Scolii din Atena, nu ma puteam sustrage farmecului lor, generat atat de executia impecabila, cat si de senzatia de a avea in fata ochilor ce era mai bun, o summa sumorum a fotbalului, adunata intr-un spatiu atat de restrans.

Doua lucruri sunt care-mi umplu spiritul de o mereu crescanda uimire si teama plina de cinstire: cerul instelat deasupra mea si legea morala in mine.

(Immanuel Kant)

Da, stiu, nu e din antichitate, dar conteaza prea putin :P.

Blog la WordPress.com.