Caiet de insemnari

martie 16, 2010

Neam cu Freakonomics

Tot din aceeasi galerie a cartilor precum Freakonomics, adica acelea care imbina sociologia, economia si psihologia, face parte si The Tipping Point, de Malcom Gladwell.

Titlul cartii a fost tradus in romana Punctul Critic si se refera la acele cauze minore care produc schimbari majore. Lucrarea de fata e mai coerenta decat frate-su Freaknonomics, dar nu atinge niciodata varfurile de interes pe care le-am simtit in cartea lui Stephen Dubner si Steven Levitt.

Teoria poate fi redusa chintesential la niste legi nu lipsite de sens:

– Cele trei tipuri de oameni care declanseaza epidemii sociale – Conectorii (care cunosc pe toata lumea), Expertii (care stiu pentru toata lumea) si Vanzatorii (care conving pe toata lumea)

– Legea aderentei – ce si cum are lipici la mase

– Legea contextului – omul potrivit cu mesajul potrivit, la locul potrivit.

Dupa cum vedeti, sunt chestiuni aflate in responsabilitatea univoca a bunului simt. Aceasta osatura de idei e imbracata in studii de caz, pitrocite si reluate uneori, dar, dintre care unele sunt demne de luat in seama. Un exemplu care mi-a placut  e modul cum oficialitatile din New York au combatut infractionalitatea din metrouri – aici Gladwell face o paralela intre ideile sale si teoria „ferestrelor sparte”, care ar merita studiata intens si la noi.

Carti precum the Tipping Point sau Freakonomics au o calitate incontestabila: te fac sa iti ridici privirea din pagini si sa o arunci in lumea din jur, dupa care sa te intorci la citit, apoi iar sa arunci o privire si tot asa. Pendularea aceasta intre teoretic si palpabil naste o abilitate indispensabila in ziua de astazi: simtul realitatii.

Blog la WordPress.com.