Caiet de insemnari

ianuarie 16, 2012

Sa privim pictura! (LXIV)

Internationala

Ne intereseaza sau nu, ingrijoreaza sau nu, protestele incepute acum cateva zile si bataile de ieri seara sunt pe buzele si pe retina tuturor, asa ca merge sa privim lucrurile si dintr-o perspectiva artistica, nu? 🙂

Tabloul acesta al lui Otto Griebel (1895 – 1972), pictor a proletariatului si care a avut niste problemute si cu Gestapo, m-a fascinat de cand am pus pentru prima data ochii pe el in antologia Istoria uratului, ingrijita de Umberto Eco. E ceva respingator si nelinistitor in el, dar pana aseara nu eram foarte constient ce anume.

Luati fiecare figura umana in parte si veti descoperi indivizi care nu par a avea prea multa scoala, cultura sau chiar minte, fara ca toate astea sa fie neaparat vina lor. Acum priviti-i ca un intreg, luati aminte la masa de priviri hipnotice si de frustrare mocnita si veti descoperi cea mai de temut stihie a societatii umane: multimea.

Avere, rang, inteligenta, nimic nu rezista in fata multimii. Daca ajungi in situatia ca multimea sa se dezlantuie in comunitatea in care traiesti, ori i te laturi, ori te feresti din calea ei, altfel vei fi zdrobit.

La noi, multimea nu s-a dilatat inca suficient pentru a fi de neoprit si probabil ca va fi dispersata curand. Dar gandul linistitor ca astfel de porniri s-au diluat de-a lungul secolelor si ca lumea s-a civilizat in mod statornic va iesi cam zdruncinat dupa toata povestea asta.

ianuarie 15, 2012

Niste ageamii

Evenimentele din Bucuresti sunt marcante si ingrijoratoare, dar nu am de gand sa scriu despre ele, pentru ca s-au spus deja multe si am convingerea deplina ca nu as mai putea adauga ceva semnificativ.

Ce as vrea insa sa subliniez este diletantismul cu care asa zisii oameni politici au tratat acest moment. Deja evenimentele au evoluat spre masuri drastice, dar acum cateva ore, cand situatia mai avea un dram de calm, se puteau intreprinde niste miscari care ar fi rupt gura satului planetar la propriu.

Imaginati-va ori pe presedintele Basescu, ori pe unul dintre liderii opozitiei Crin Antonescu/Victor Ponta mergand in apropierea protestatarilor (evident, cu acoperisurile blocurilor intesate de lunetisti) si declamand urmatoarele:

Traian Basescu: (pe o scena, cu portavoce in mana): Dragi compatrioti, ma urati, stiu. Ma urati pentru pensiile si salariile taiate, pentru instabilitatea tarii si pentru saracia care a cuprins-o. Va simt nemultumirea, supararea, ura. Dar nu va lasati prada lor. Nu distrugeti ceea ce este al vostru, doar pentru ca simtiti imboldul lor.

Cei care protesteaza au acest drept si oricat m-ati uri, eu il voi apara cu toata fiinta, dar cei care se dedau la violente sa stie ca institutiile statului, oricat de hulite ar fi, isi vor face datoria si ii vor apara pe cetatenii respectabili ai acestei tari si bunurile lor.

Crin Antonescu/ Victor Ponta (pe o scena, cu portavoce in mana; pot fi chiar amandoi si si-l trec unul altuia): Dragi romani, sunt(em) aici alaturi de voi ca sa protestam impotriva coruptiei desantate pe care presedintele, premierul si toata clica lor au introdus-o in toate sectoarele vietii publice. Dar nu suntem aici ca sa incalcam legea, sa distrugem sau sa ii indemnam pe altii sa distruga. Si va rugam ca nici voi sa nu va lasati atrasi in acest iures al dezordinii care ne face rau tuturor.

Aveti o arma mult mai puternica decat pietrele de caldaram si sticlele incendiare; peste doar cateva luni va veti prezenta la vot si veti pedepsi coruptia, nesimtirea si incompetenta actualei guvernari. Iar cei care simt ca nemultumirea legitima a altora e doar un prilej sa distruga si sa semene haos sa stie, ca si daca vor contribui la caderea acestui regim, mana legii ii va ajunge, oriunde ar fi.

E multa demagogie in ce mi-as fi dorit eu, dar macar am fi stiut ca politicienii nostri au stil si grandoare; in schimb, de vreo trei zile incoace, toti se fac ca ploua si asteapta sa inceapa saptamana de lucru de parca ocaziile de a da lovitura ar avea vreun orar fix sau se uita la televizor si asteapta sa intervina telefonic (!), ca sa ia de aialalti.

Si cand ma gandesc ca pe unii dintre ageamii astia trebuie sa ii votez, aproape ca ma enervez :).

Blog la WordPress.com.