Caiet de insemnari

mai 7, 2013

Sa privim pictura! (LXXXII)

Botezul lui Hristos

Botezul lui Hristos

N-am prins momentul sa va prezint aceasta pictura inainte de Paste, dar macar, temporal vorbind, ma incadrez in zilele acestei sarbatori.

Tabloul lui Piero della Francesca m-a pasionat mult timp, dar de curand am inteles si de ce. E vorba de dualitatea perspectivei.

Pe de o parte, avem personajele din prim-plan care sunt plate si hieratice si sugereaza ipostaze menite a dainui in memorie. Copacul imparte acest prim-plan in doua: scena botezului, retinuta si inteligent construita pentru a produce efect – Hristos din fata, Ioan Botezatorul din profil; cele trei figuri angelice din stanga care au o frumusete abstracta si care degaja un usor mister.

Pe de alta parte, avem perspectiva care se deschide din spatele lui Hristos, cel mai pregnant vizibila la nivelul raului Iordan care se scurge spre departare si confera tabloului profunzime.

Porumbelul de deasupra figurii lui Hristos este un liant inteligent utilizat de maestrul renascentist: este un nimb, daca il consideram in prim-plan si este efect de miscare si de  accentuare a perspectivei, daca il consideram ca venind din planul secund.

Paste fericit!

aprilie 13, 2012

Sa privim pictura! (LXVII)

Hristos in fata lui Caiafa

O pictura care m-a fascinat instantaneu. Gerrit von Honthorst reuseste in Hristos in fata lui Caiafa sa apropie pictura de literatura sau de cinematografie.

Primul aspect care mi-a placut foarte mult este ca acestui episod biblic ii lipseste adversitatea crancena pe care am vazut-o la Mel Gibson, de pilda. Exista o confruntarea intre cele doua personaje, dar e la nivel de idei, nu e confruntare care sa aiba urmari sangeroase. Iisus este tacut, rece, respectuos, neabatut in convingerile Sale, iar Caiafa nu este vreun habotnic care sa smulga acceptul cuiva prin tortura, ci pare doar a da un avertisment de om mai batran si trecut prin viata.

Si, bineinteles, exista si acea lumanare superb amplasata in centrul tabloului. E drept ca lumina ei pare a servi pentru a lumina mai mult chipul si infatisarea Mantuitorului, dar poate deveni si un personaj in sine. Eu cred ca e o metafora a sufletului omenirii, care poate palpai sau arde cu vapaie, poate oscila intre libertate si reguli, intre sacrificiu si conventii.

Paste fericit!

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.