Caiet de insemnari

noiembrie 25, 2013

Cuceriri SF (2)

Continuand sa inspectez lista despre care v-am vorbit in articolul anterior dedicat romanelor SF si prin acelasi larg concurs al marinimosului posesor de Kindle, ma vad din nou in ipostaza de a va prezenta cateva scrieri din aceasta ramura aparte a literaturii:

Flatland – ceva intre roman si nuvela, datand din perioada victoriana, amuzant prin utilizarea formelor geometrice pentru redarea diferentelor de clasa, asa cum ii apareau autorului Edwin Abbott Abbott: cercurile sunt pe treapta de sus a esafodajului social, triunghiurile (cu cat mai ascutite, cu atat mai rau) pe cea mai de jos, iar femeile sunt segmente care impung. Dupa un secol si jumatate in care libertatea de exprimare a ajuns la cote maxime, o asemenea satira pare stravezie, dar eforturile scriitorului de a reda un intreg microcosmos plan, precum si revelatia unuia dintre membrii sai la descoperirea tridimensionalitatii sunt de tot hazul.

SF2_1

The Man in the High Castle – inca un roman de Philip K. Dick care poate intra pe lista lecturilor obligatorii pentru orice pasionat de SF. Pornind de la un exercitiu de imaginatie deloc nou – cum ar fi fost daca Germania si Japonia ar fi castigat Al Doilea Razboi Mondial – scriitorul contureaza o societate americana in care noi stapanitori niponi si bastinasii yankei incearca sa coabiteze si sa-si depaseasca prejudecatile, iar intre cele doua mari puteri invingatoare exista deja un Razboi Rece cu potential sa dea in conflagratie nimicitoare. Dick n-ar fi el, insa, daca ar lasa lucrurile asa de simple – printre cetatenii subjugati, dar si printre cercurile conducatoare circula o carte in care se prezinta ipoteza: Ce-ar fi fost daca SUA si Anglia ar fi castigat razboiul? Unde mai pui ca majoritatea personajelor folosesc sistemul chinezesc de divinatie I Ching (Cartea schimbarilor). Concluzia: daca vrei sa fracturati linearitatea realitatii inconjuratoare – cititi Philip K. Dick.

SF2_2

Dune – stiu ca nu va vine sa credeti, dar n-o citisem pana acum. Eram, insa, bine blindat de filme sau jocuri in acest univers, asa ca lectura cartii lui Frank Herbert mi-a oferit ocazia sa ma lamuresc ce motive au fanii inraiti sa urasca pelicula lui David Lynch (pe unul il stiam de fapt – Sting in chiloti innaripati de cauciuc). Ce am apreciat in mod special a fost stradania autorului de a contura mediul natural al planetei, care este aproape palpabil, care iti trimite valuri de nisip in ochii mintii. Ce nu m-a dat pe spate a fost tesatura de intrigi si conflicte, care e atat de bine urzita, incat autorul si-a lasat loc liber de continuari. Pe care le-a si scris, de altfel.

SF2_3

Forever War – nici pana acum nu mi-am dat seama daca Joe Haldeman chiar si-a propus sa conceapa un roman cu de toate sau i-au iesit tocmai pentru ca nici nu s-a sinchisit de asta vreun moment. Oamenii se lupta cu o specie extraterestra, iar protagonistul porneste ca un simplu racan, supravietuieste, avanseaza, se indragosteste si experimenteaza diverse forme ale societatii umane, pentru ca voiajurile sale de cateva saptamani intre planete presupun scurgerea a zeci de ani la suprafata acestora. Componenta militara a naratiunii predomina, dar pe Haldeman nu il paraseste verva in niciun moment. De citit neaparat.

SF2_4

septembrie 15, 2013

Cuceriri SF

Stiu un site bine facut (imbina atat vocea demos-ului, cat si pe a unui cunoscator) care ma ghideaza in alegerea romanelor SF demne de citit.

Mai am si un prieten care se milostiveste periodic de mine si imi imprumuta Kindle-ul lui, pentru ca mi s-a betonat o convingere: cartile Science-Fiction merita pe citite pe suport electronic. Esti cumva mai inauntrul lor, mai ales cand abunda in descrieri tehniciste.

Ca urmare a celor doi factori de mai sus, am mai cucerit cateva borne in lectura de SF.

Gateway de Frederick Pohl – mi-a produs o satisfactie de geek autentic: am descoperit ca ideea de baza a superbului joc Anachronox e inspirata de aici, adica din povestea unei goane dupa aur in spatiu, care imbina organic drama asumarii riscului, pe cea a rumegarii remuscarilor si pe cea a unei idile care urmeaza un grafic de parabola. Ambivalenta prezenta/absenta a speciei extraterestre creste considerabil valoarea acestui roman.

SF1

The Left Hand of Darkness de Ursula Le Guin – la prima vedere, e un fel de Shogun pe o planeta inghetata, populata de o civilizatie cu iz medieval. Deosebit este efortul scriitoarei de a strecura in insusi fundamentul povestirii un element care o domina subtil, dar permanent: bastinasii acestui corp celest sunt hermafroditi, pot fi cand femeie, cand barbat, dupa cum o cere situatia. Protagonistul, un fel de Anjin-San mascul standard, se vede prins in jocuri politice absconse, nu foarte spectaculoase, dar care prilejuiesc cititorului reflectii asupra rolului impulsurilor sexuale in modelarea istoriei omenirii.

SF2

Rendezvous with Rama de Arthur C. Clarke – un colosal vehicul spatial de forma cilindrica se apropie la o distanta abordabila de Pamant, iar o echipa de cosmonauti incearca sa ii patrunda tainele. Ce am remarcat in Sfarsitul copilariei se vadeste mult mai pregnant aici: Clarke a fost un neintrecut peisagist SF, relieful din interiorul lui Rama este descris amanuntit si, daca faceti un efort si vi-l imaginati in ansamblu, e grandios de-a dreptul. Din nou, acelasi mecanism al ambivalentei (vezi descrierea cartii lui Pohl) intregeste superb atmosfera.

SF3

Ubik de Philip K. Dick – tocmai l-am introdus pe autor intr-o galerie selecta si foarte restransa de persoane (unde ar mai fi Samuel Taylor Coleridge, Aldous Huxley si William Burroughs) carora trebuie sa le multumesc pentru ca au consumat substante halucinogene, pentru ca le-a augmentat inspiratia. Acest roman SF incepe precum Ocean’s Eleven, continua precum Inception si se termina precum Life of Pi. Tot traseul asta prin umor, suspans si relevatie are loc intr-o lume in care exista telepati si contra-telepati si in care persoanele decedate sunt pastrate intr-un fel de criogenie din care pot fi contactate, dar cu masura, sa nu se epuizeze prea repede. Ca sa fiu la adapost de acuzele ca as exagera, nici n-o sa folosesc cuvantul capodopera.

SF4

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.