Caiet de insemnari

iulie 15, 2010

Proverbe (13)

Filed under: Proverbe — Iulian Fira @ 13:43 +00:00iul.
Tags: , , , ,

Orbul cu ochi nu-i pacat sa-l inseli.

(Sursa: Apa trece, pietrele raman. Proverbe romanesti, Biblioteca pentru toti, Bucuresti, 1966)

martie 2, 2009

Sadism premeditat

Filed under: Carti — Iulian Fira @ 13:43 +00:00mart.
Tags: , , , , ,

Promisesem odata ca ii voi rula pe toti scriitorii nobelizati in ultimii zece ani. Dupa cum probabil v-ati dat seama, nu m-am tinut de cuvant, dar o palida incercare tot voi face ca sa imi spal rusinea.

Jose Saramago e unul dintre cei care au primit inalta distinctie si care intra asadar sub incidenta ochiului meu critic. Care, dupa ce am citit Eseu despre orbire, mi-a devenit mult mai scump, asa de scump incat m-am jurat ca nu il mai ostenesc vreodata cu carti proaste. Nu e cazul acum. Scriitorul porneste de la o premisa pe atat de simpla, pe atat de generoasa in dezvoltari: ce-ar fi daca oamenii ar incepe sa orbeasca subit, ca si cum o epidemie s-ar raspandi in randul lor. Saramago refuza perspective apocaliptice, gen Godzilla sau Armageddon; e interesat mai mult de drama personala, fizica si imediata. Pentru a face cat mai credibil, si deci apasator, spectacolul grotesc al oamenilor ajunsi in situatia de a defeca pe unde apuca, Saramago uzeaza eficient de puterile sale de autor-demiurg: lasa capacitatea de a vedea unei singure persoane, mai precis o femeie, pentru ca tabloul mizeriei umane sa fie filtrat si de sensibilitatea specific feminina.

Pana acum, toate bune si, mai mult sau mai putin, frumoase. Numai ca Saramago are niste ambitii suplimentare de a-si obosi cat mai mult cititorul. Se vorbeste mult in Eseu despre orbire, dar n-o sa vedeti vreo linie de dialog, cat de mica. Intre replicile a doua sau mai multe personaje, punctul e folosit cu zgarcenie si virgula e la putere. Asa ca, daca pierdeti sirul, recomandarea mea e sa reluati ultima pagina citita, ca sa recapitulati firul epic. Eu unul asa am impacat comunicarea pe messenger cu coerenta lecturii.

Cu mari idei nu am ramas eu de pe urma cartii lui Saramago, numai ca imaginatia mea a primit un sut de a explora o ipoteza tulburatoare. Asa ca ii zic si eu portughezului ce i-a zis Steve Martin lui Merryl Streep despre un rol al ei: M-ai facut sa gandesc si pentru asta n-o sa te iert niciodata!

Blog la WordPress.com.