Caiet de insemnari

noiembrie 14, 2009

Amintiri din pionierie

Filed under: Filme — Iulian Fira @ 13:43 +00:00nov.
Tags: , , , ,

concurs__amintiri_din_epoca_de_aur__150 de ani de comunism sunt un masiv os de ros pentru realizatorii de film romani, cel putin pana, biologic vorbind, vor disparea cei capabili sa mai simta vreo legatura afectiva cu aceasta perioada.

Cum, insa, metehnele endemice societatii socialiste multilateral dezvoltate sunt mai vii ca oricand si in varianta sa capitalista, un film ca Amintiri din Epoca de Aur are un fond de succes din oficiu.

Nu ma apuc acum sa detaliez fiecare povestioara din cele doua parti ale seriei (insumand 7 scheciuri), o sa va spun doar ca placerea cu care le-am privit a fost distribuita inegal.

Prima parte, dupa un inceput sovaielnic, a accelerat ritmul, umorul m-a napadit fara sa ma pot impotrivi si eram mai sa accept ce zicea un tip de la Academia Catavencu, ca perioada aia era chiar misto.

A doua parte are un inceput promitator, cu o subtila pastisa romaneasca de Bonnie si Clyde, dar isi pierde repede suflul, nu-mi dau seama daca involuntar sau nu, si nu m-a facut nici macar sa ma intristez, daramite sa schitez vreun zambet.

Exact ca la Morometii, romanul. Te desfeti cu fiecare cuvant in primul volum si te iei cu mainile de cap la al doilea (sau, asa cum a facut un coleg de-al meu, nu foarte mare amator de lectura, dar constiincios in ceea ce priveste programa pentru bacalaureat – citesti numai unde scrie numele lui Moromete, ca sa ai ce scrie, daca iti cade caracterizarea personajului).

P.S. S-ar putea ca titlul sa nu fie chiar original, pentru ca am impresia ca l-am citit undeva si mi-a ramas pe fundul memoriei; daca totusi e al meu, cinste mie!

februarie 5, 2009

Noi suntem români

Intotdeauna am considerat ca Morometii este cel mai bun film romanesc. Nu numai pentru ca ador cartea lui Marin Preda, dar si pentru ca, luata separat, pelicula regizata de Stere Gulea e extraordinara prin modul cum creeaza un microcosmos mustind de umanitate, singura situatie cand comedia si tragedia pot coexista fara a supara verosimilul. La 20 de ani dupa, Horatiu Malaele reia reteta cu Nunta Muta si ii iese de belea.

Actiunea acestui film se petrece in Romania anului 1953 si se invarte, evident, in jurul unei nunti, in conditiile in care in care tara era inca sub ocupatie sovietica. Mai mult nu va spun, sa nu va stric placerea vizionarii. E suficient sa adaug ca, fara sa am vreo sansa sa ma impotrivesc, am ajuns la concluzia ca este cel mai bun film romanesc facut vreodata. Si singura, scena care da ii da si numele ar trebui sa proiecteze Nunta muta in antologii. Are toate trasaturile Morometilor, dar spiritul neaos de ”dupa noi, potopul” si hazul de necaz sunt descatusate chiar si peste limitele rasului spasmodic. Actori sunt unul si unul, cei tineri fac super echipa cu cei veterani intr-un veritabil all stars romanesc (sunt total de acord cu ce spune Victor despre Tamara Buciuceanu si Victor Rebengiuc).

Cea mai mare satisfactie pe care mi-a provocat-o Nunta muta este aceea ca, atunci cand il priveam, ma bucuram din rarunchii sufletului meu ca sunt roman si ca pot sa gust aceasta capodopera cum numai un roman poate: la maxim!

septembrie 16, 2008

Moromete de la Africa

Filed under: Carti — Iulian Fira @ 13:43 +00:00sept.
Tags: , , , , , , ,

Dintre toate colectiile initiate de ziare in goana lor dupa cota de piata, cea literara de la „Cotidianul” mi se pare schimba cu adevarat ceva. Am vazut oameni citind tolaniti in tren sau stand in picioare in metrou, am vazut romane pe noptiere de hotel sau pe birouri de stomatologi.

Era sa ratez primul roman si poate ca ar fi insemnat sfarsitul colectiei pentru mine, dar, dupa lungi si istovitoare cautari pe la chioscurile de ziare, l-am gasit, asa ca de atunci nu mi-a scapat niciunul. Inutil sa mai spun ca, pana acum, s-a strans o gramada considerabila de carti care striga sa fie citite. Timpul, dusmanul implacabil al acestei placeri, m-a impiedicat sa tin pasul, astfel ca am lecturat selectiv titlurile „Cotidianului” si, pentru prima oara in scurta mea viata, am intrezarit un beneficiu al pensionarii.

Autorii colectiei vin din toate partile globului si, fara a fi geniali, are fiecare un ce. Ai toata viata inainte de Romain Gary (fluxul irezistibil al amaraciunilor unui imigrant), Domnilor copii de Daniel Pennac (o alegorie interesanta, dar greoaie a relatiilor parinti-copii), Rosu ucigas de Jeroen Brouwers (defularea unui om care priveste inapoi cu o manie halucinanta) sau Poddy si Dingan de Ben Rice (l-am urat de-a dreptul pe acest scriitor pentru ideea dementiala pe care a avut-o) sunt cateva volume privilegiate.

Cand imi aleg un roman, am o metoda care aduce cu cea a sultanilor cu harem: arunc o privire asupra titlurilor si autorilor si de unde iese mai mult abur, acela este chemat in iatacul meu, pe noptiera.

Cel mai recent, m-am aplecat asupra lui Chinua Achebe si a sa O lume se destrama. Motivele pentru care l-am favorizat pe autorul nigerian: vine dintr-o literatura care pentru mine, recunosc, e terra incognita; are doar 200 de pagini.

Ma asteptam la o naratiune gen documentar Discovery, care, urmarind evolutia unui individ, extinde descrierea la intreaga comunitate. Exact asta mi s-a servit, intr-un stil curat, la locul lui si deloc spectaculos. Din povestas cu trasaturi de etnograf (cartea abunda in ritualuri si practici specifice Africii negre), Achebe are la un moment dat o zvacnire: paginile in care o mama e gata sa isi infrunte zeii necrutatori, numai ca sa isi salveze fiica. O mama ramane o mama, indiferent de pana cui e infatisata.

Ce m-a surprins insa cel mai mult a fost asemanarea izbitoare a atmosferei din O lume se destrama cu cea din Morometii. Destinele personajelor principale sunt similare, cu diferenta ca Moromete e mai guraliv, iar Okonkwo e mai bataus: ambii isi vad universul traditional naruindu-se, amandoi constata neputinciosi alienarea copiilor si niciunul nu accepta sa se supuna noii oranduiri.

Banuiesc ca exista o cronica a sfarsitului in fiecare zona a globului. Chinua Achebe a fost cel care a infatisat-o pe a lui si de aceea a avut atat succes.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.