Caiet de insemnari

iunie 27, 2011

Daca realitatea nu v-ajunge

Acum nu foarte mult timp am inceput sa popularizez un subiect foarte ingrijorator pentru mine si pentru locuitorii Doljului si, poate, chiar pentru cei din intreaga tara. Pentru aceia carora le e lene sa dea click pe link-ul asta, Bulgaria intentioneaza sa construiasca un depozit de materiale radioactive la doar cativa kilometri de granita cu Romania.

Tot gandindu-ma cum sa contribui prin umilele-mi mijloace la raspandirea acestei stiri, pentru ca am convingerea ca numai mobilizarea masiva si activa a opiniei publice poate face ceva impotriva unei asemenea initiative catastrofale, mi-a venit ideea sa indemn lumea sa vada un film despre pericolele unui accident nuclear.

The China Syndrome are exact acest subiect si, daca sunteti genul care (o sa citez din memorie pe cineva caruia i s-a spus despre aceasta stire) „nu pune botul la prostiile scrise de presa”, atunci veti experimenta neplacutul paradox de a fi mai abitir convinsi de o realizare fictiva.

O reporterita specializata pe subiecte care mai de care mai superficiale (aniversari la Zoo, felicitari audio-vizuale etc.), interpretata de Jane Fonda, ia o echipa de cameramani si merge la o centrala nucleara pentru a face o prezentare cu iz de advertorial. Exact in momentul cand se aflau deasupra camerei de control, un accident ciudat zguduie centrala si psihicul personalului, in special pe al unuia dintre coordonatori (Jack Lemmon). Toata panica din camera de control e filmata din spatele unui perete de sticla de Michael Douglas, unul dintre cameramani, un tip cu vadite inclinatii anti-nucleare.

Ce urmeaza sunt doua fire narative tangentiale, al lui Jane Fonda, prinsa intre comoditatea unei slujbe facile si pornirile de jurnalist veritabil, si al lui Jack Lemmon, sfasiat intre munca si energia investite in centrala nucleara, pe care o considera o parte a lui, si groaza fata de efectele incalculabile ale defectiunii care devine tot mai clara, dar pe care colegii si superiorii se chinuie sa o musamalizeze.

Filmul abunda in imaginii cu instalatii, presarate cu cadre scurte in care o valva sta sa pocneasca sau un lichid se prelinge nevazut. Toate astea creeaza un senzatie de iminenta a dezastrului, la care mai contribuie interpretarea magnifica a lui Jack Lemmon care, chiar daca iti vine sa razi cand il vezi prima data, pentru ca iti aduci aminte de Some Like It Hot, te obliga parca sa intri in drama care il macina, si o alegere neobisnuita, dar foarte inspirata in cazul de fata – lipsa muzicii de fundal. Nu avem arii dulcege pentru momentele romantice, nici stridente pentru momentele de intensitate maxima, nici nelinistitoare pentru suspans. Avem doar voci expresive, sunete de instalatii si, mai ales, momente de tacere prevestitoare de rau.

The China Syndrome mi-a produs exact sentimentul pe care sper sa-l provoace si altora: o spaima pe care nici cele mai solide tehnici sufletesti nu au putut-o anihila complet, o teroare latenta care se activeaza la simplul gand ca energia nucleara, in combinatie cu vesnicele pacate omenesti – prostia, trufia, lacomia, lasitatea – ne poate compromite iremediabil existenta.

Vedeti acest film si poate va veti indura sa trimiteti macar un mail sau o solicitare catre autoritati.

iunie 8, 2011

Un semnal de alarma!

In timp, mi-am dat seama ca, daca nu vrei sa fii deprimat, e indicat sa nu citesti stirile. Dar nu pot fi deconectat de la realitatea inconjuratoare, chit ca asta inseamna doar sa survolez titlurile.

Am un sistem defensiv psihic bunicel, asa ca rezist la stiri despre criza mondiala, o posibila criza alimentara si altele, dar ieri, in Gazeta de Sud, am dat peste una care mi-a dat fiori.

Pe scurt, bulgarii vor sa construiasca un depozit de deseuri radioactive la Radiana, la cativa kilometri de granita cu Romania, iar, in perspectiva, inca o centrala nucleara la Belene, de asemenea aproape de granita cu Romania. Mai multe detalii aveti aici, iar despre potentialul impact asupra zonei, aici.

Localitati ca Bechet, Dabuleni, Bistret, Goicea ar putea fi direct afectate de radiatiile emanate de acolo si nu-mi fac iluzii ca eu, in Craiova, as fi cumva ferit de ele, la fel cum oricine din sudul Romaniei nu s-ar mai simti in siguranta.

De asemenea, fara a fi lipsit de respect fata de o natie vecina, am dubii ca bulgarii au atata experienta incat sa realizeze un proiect care sa nu prezinte niciun fel de pericol. Si, oricum, dupa dezastrul de la Fukushima, pe care il stim cu totii, energia nuclera nu mai inspira siguranta nimanui.

Un fapt care ma intriga si ma nelinisteste este ca nu am vazut aceasta stire in instiutiile de presa de nivel national, pentru ca o stire de astfel de gravitate nu poate interesa doar Doljul si judetele limitrofe.

In perspectiva dezbaterii publice care trebuie sa urmeze si a deciziei pe care autoritatile romane trebuie sa o ia, adica de a se opune, va rog staruitor sa trimiteti mail-uri, notificari sau orice altceva catre institutiile de mediu si cele cu atributii in domeniu, pentru a a-i convinge pe bulgari sa mute aceste pericole pentru viata oamenilor departe de granitele Romaniei sau chiar sa renunte la idee.

Pentru cei din Dolj aveti aceasta adresa de mail – office@arpmdj.anpm.ro – la care puteti trimite un mail pentru a exprima opozitia, dar nu va limitati numai la asta.

Faceti tot ce va sta in putinta pentru a raspandi stirea si a contribui la eliminarea unui pericol pentru noi toti!

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.