Caiet de insemnari

septembrie 24, 2012

Suspans moral

Astept sa ma ajutati sa evit o cacofonie. In engleza, romanul The Sense of an Ending a fost caracterizat drept „a small masterpiece”, opinie la care ader fara sovaire; ce fac eu insa cu romana, in care iese „o mica capodopera”?

Julian Barnes asta e un autor de care m-am mai lovit pana acum si am avut intotdeauna parerea ca stie sa scrie foarte bine, dar inca n-a gasit despre ce. Dupa creatia laureata cu Man Booker Prize, e clar ca trebuie sa imi reconfigurez verdictul.

Cat va povestesc despre carte si despre cacofonia care o descrie, voi va ganditi cum sa o evit, da?

The Sense of an Ending e scurta, are sub 200 de pagini, care se pot citi intr-un weekend. Daca n-aveti unul liber, va asigur ca o veti citi totusi in doua zile, fapt cauzat de cea de-a doua componenta a cacofoniei.

„Capodopera”. Un cuvant greu, care ar merita sa fie folosit cu masura. Insa am acoperire si o sa va explic si de ce. Don Quijote, Moby Dick, Mizerabilii – sunt capodopere, nu? Chiar daca vreuna dintre aceste carti nu rezoneaza cu personalitatea voastra, tot nu le puteti contesta epitetul incetatenit de secole, corect? Ce au ele in comun? Faptul ca, pe langa personajele, actiunea, simbolurile si interpretarile care le-au facut celebre, contin si judecati morale, opinii asupra existentei, cu asa har exprimate, ca te obliga sa analizezi si sa te analizezi si iti intra in suflet si, poate, vocabular.

Fix asa se poate descrie si aceasta poveste a unui profesor ajuns la senectute, divortat in mod civilizat, care merge inapoi pe firul vietii, pentru a se lamuri despre episoade din tinerete, care au inclus un prieten destept care si-a pus capat zilelor si o fosta care l-a pus pe jar, pentru ca apoi sa-l desconsidere. Aceasta anamneza e puternic imbibata cu reflectii care te fac sa inchizi cartea tinand degetul aratator la pagina ramasa, sa te intinzi pe spate si sa gandesti. Sa gandesti.

Insa, aceasta este doar o latura a caracterului ei de capodopera. Barnes intretine traseul spre un final surprinzator cu o abilitate de veritabil autor de romane politiste, iar aceasta captivitate a cititorului anuleaza singurul neajuns al unei capodopere: ca declansarea reflectiei incetineste lectura. The Sense of an Ending te pune in situatia de a gandi si simti in timp ce alergi peste randuri, alergi pentru ca nu mai poti de curiozitate.

Acum ca v-ati lamurit, ce facem cu mai sus mentionata cacofonie? Aveti vreo varianta sau o transformam intr-una permisa, gen Ion Luca Caragiale?

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru o doza inedita de thriller moral.

iunie 15, 2009

Telegrafice

Repejor, cateva vorbe despre ultimele mele cuceriri de pe taramul lecturii:

O istorie a lumii in 10 capitole si jumatate de Julian Barnes – oricum as intoarce-o, cartea asta imi aduce aminte ba de Atlasul norilor de David Mitchell, ba de Cartea apocrifelor de Karel Capek, iar de la capitolul al treilea, comparatiile ii devin nefavorabile, pentru ca se pierde in elucubratii care au potential sa plictiseasca pe oricine.

Dragostea dureaza trei ani de Frederic Beigbeder – s-ar putea numi fara probleme Snobismul literar dureaza 200 de pagini; autorul, foarte la moda, am auzit, arata, in stil asemanator confratelui de mai sus, cat de bine stie el sa scrie in diverse tonalitati, numai ca sa ne ilustreze drama interioara a unui idiot indragostit; dupa ce ne seaca la inima sustinand ideea titlului, la final o da la intors, asa, ca sa ne demonstreze flexibilitatea sa ideatica. Bleah…

Pilat din Pont de Roger Caillois – o carte eleganta, scrisa de un veritabil intelectual, asta fiind, in fapt si principalul ei defect; desi placuta la lectura, ideea zbaterilor interne ale celui care L-a condamnat pe Iisus, poarta prea apasat pecetea unei inteligente speculative.

Hot Line de Luis Sepulveda – de obicei, cartile se ecranizeaza, aici e invers; daca ati vazut vreunul din filmele cu politistul dintr-o bucata, dar onest, care calca pe multi pe coada, atunci, teoretic, n-ar mai fi nevoie sa o cititi. Ati pierde insa cateva replici haioase si un stil literar priceput in a acumula suspansul, pe care insa il risipeste cand te instalezi mai confortabil sa il degusti.

Incheiere nu mai scriu, ca si asa am de bagat o gramada de tags-uri.

Blog la WordPress.com.