Caiet de insemnari

iunie 8, 2010

Scurta incursiune in creierul pozitronic

Tot gandindu-ma cum sa abordez descrierea deloc voluminoasei, dar foarte consistentei antologii Povestiri ciberrobotice, m-a palit gandul ca i-ar placea foarte multe lui Hagi Tudose. La inceputul povestirii care poarta acelasi nume, ni se spune ca emblematicul nostru avar obisnuia sa-si astampere foamea gustand pe la diferite dughene, ca si cum ar fi vrut sa cumpere.

La fel cred ca ar proceda si oricine s-ar zgarci cu timpul sau in ceea ce priveste cititul. Povestiri ciberrobotice i-ar oferi o colectie atat de variata de povestiri SF, avand ca subiect sau personaje robotii, incat omul nu nostru nu numai ca s-ar simti satul, dar ar ajunge chiar sa se considere un veritabil erudit, la cate nume de autori de science-fiction i s-ar perinda prin fata ochilor.

Primul dintre acestia este un greu intre grei: Isaac Asimov. Parintele celor trei legi ale roboticii (precum si lui Robert Sheckley si lui Arthur C. Clarke, la finalul volumului) i se acorda privilegiul  a doua povestiri. Dintre acestea, Omul bicentenar este, si daca tot am intrat intr-un registru culinar, hai sa-l si pastram, cireasa de pe tort, prin modul cum face o sublima a apologie a umanitatii si a cautarii ei.

Intre cei doi granzi ai SF-ului se succed diversi autori, mai cunoscuti sau mai obscuri, mai inspirati si mai greoi. Robert Sheckley si Gerard Klein ne servesc combinatii fascinante de inteligenta si cruzime, prezentand efectele letale ale mrejelor in care tehnologia ii atrage pe oameni, iar Robert Franklin Young cocheteaza chiar cu o dulce-amaruie poveste de dragoste intre un barbat si o implacabila invatatoare android.

Volumul este ingrijit de Mihai Badescu si Alexandru Mironov, iar acesta din urma profita de ocazie pentru a-si etala si una dintre creatiile proprii, intitulata poate prea pompos pentru o povestioara de doar cateva pagini – Crima si pedeapsa. Prezenta autorilor autohtoni, Dorin Davideanu, Dorel Dorian, Alexandru Ungureanu, Doru Pruteanu, Ovidiu Bufnila, Adrian Rogoz, George Ceausu sau Mihai Gramescu, este totusi de apreciat, pentru ca te face sa-ti dai seama ca faimoasa vorba „Romanul e nascut poet” si performantele uluitoare ale compatriotilor nostri la olimpiadele internationale de matematica nu sunt intamplatoare. Foarte disctractiv este ca avem parte si de o istorioara a foarte incruntatului, acidului si impartialului Cristian Tudor Popescu, la acea vreme doar un simplu inginer automatist si catalogat drept „o certa speranta a SF-ului nostru”. Inutil sa mai spun ca povestioara CTP-ului este tot o expresie a personalitatii pe care o stim cu totii.

Pentru avari, Povestiri ciberrobotice este o carte arhisuficienta. Pentru ceilalti, nu este decat inceputul unei minunate aventuri in universul creierului pozitronic.

 

mai 12, 2010

Suspans robotic

Legea I: Un robot nu are voie sa pricinuiasca vreun rau omului sa sa ingaduie, prin neinterventie, sa i se intample ceva rau unei fiinte umane.

Legea II: Un robot trebuie sa asculte poruncile omului, dar numai atunci cand ele nu contrazic Legea I.

Legea III: Robotul trebuie sa-si apere propria existenta, dar numai atunci cand nu contrazice Legea I sau Legea a II-a.

Isaac Asimov ar trebui sa fie un model, nu numai pentru scriitorii de SF, ci pentru noi toti. A avut un moment de inspiratie cand a generat aceste anunturi si si-a asigurat o paine de mancat pentru restul vietii. Aparenta unitate de monolit a societatii robotizate pe care o propune scriitorul sprin corelarea legilor sale lasa insa loc de manevra pentru diverse interpretari semantice sau subtile contradictii de sens.

Un alt merit al lui Asimov este insa ca nu s-a culcat pe-o ureche, ci a exploatat la maxim propriul esafodaj de idei, construind in jurul lui naratiuni consistente. The Naked Sun este una dintre acestea si se distinge prin tusa ingrosata cu care autorul trateaza anumite previziuni asupra evolutiei omenirii.

Intr-un viitor mai indepartat, pamantenii au colonizat alte planete, numai ca acestea din urma s-au dezvoltat si au evoluat tehnologic mult mai rapid, spre deosebire de planeta mama, care si-a urmat traseul vehiculat si in alte scrieri ale lui Simov, spre fractura dintre natura si om, care s-a refugiat in orase suprapopulate, izolate de exterior sub cupole gigantce.

La momentul cand suntem introdusi in actiune, Pamantul nu mai este decat o ruda saraca si dispretuita a fostelor colonii. Cu toate acestea, un detectiv pamantean este solicitat sa ancheteze o crima, fapt nemaiintalnit pe planeta Solaria, a carei societate dusese eugenia, tehnologizarea si stabilitatea pana aproape de absolut. Investigatorul este asistat in misiunea sa de un robot cu infatisare umana, enervant de impasibil si impecabil in conduita sa, trimis de o alta mare putere spatiala, cu scopuri multiple si obscure.

The Naked Sun are toate trasaturile unui roman politist: totul porneste de la o crima, avem mai multi suspecti, actiunea evolueaza, iar cititorul simte ispita pariului in ceea ce-l priveste pe faptas. Precizia cinematografica cu care Asimov creioneaza peisajul tehnologic ar usura la maxim o posibila ecranizare, mai ales cu efectele CGI la indemana. Particularitatea acestei carti izvoraste din universul relatiilor interumane de pe planeta Solaria; contactul fizic a devenit o povara, limitata strict la procreere. Evident ca un detectiv dintr-o lume unde nu ai loc unde sa arunci un ac intr-o alta in care comunicarea se realizeaza prin holograme nu poate decat sa tulbure apele, rezultand situatii hilare. Precum in Vertigo al lui Hitchcock, si fobiile de care sufera personajul principal picura un strop suplimentar de savoare romanului.

Interesant este ca Isaac Asimov ne propune doua alternative divergente la viitorul omenirii, ambele avand darul de a ne pune pe ganduri in privinta neajunsurilor lor.

 

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.