Caiet de insemnari

noiembrie 24, 2009

Un hibrid nereusit

Filed under: Filme — Iulian Fira @ 13:43 +00:00nov.
Tags: , , , , , ,

La ce experimente genetice se fac in zilele noastre, nu e de mirare ca si filmele au ajuns sa le suporte.

Intr-o vreme, horror-urile stateau pe un raft anume in magazinele de inchirieri, iar filmele despre inadaptati care reusesc intr-un fel sau altul sa isi depaseasca impreuna complexele erau hat departe, in coltul celalalt.

Zombieland este un trist exemplu de experiment genetic cinematografic nereusit. Intr-o lume lovita de un virus care ii transforma pe oameni in canibali, patru persoane: un pusti sociopat si care si-a trasat o serie de reguli de supravietuire, un fel de taranoi texan (Woody Harrelson), destul de priceput in a vana pe cei afectati de morbul respectiv si doua surori cam escroace, dintre care una e o bunaciune, de genul care umbla pe motocicleta si i se vede tatuajul din zona lombara, se aliaza ca sa reziste unei calatorii prin America.

Filmul are un moment cand, dupa ce se constituie aceasta trupa, ai impresia ca va urma o serie trepidanta de actiune si umor, numai ca realizatorii au avut alte planuri. Sablonul „nerd-ul care o cucereste pe frumoasa inaccesibila” si umorul sec li s-au parut mai inspirate, plus niste briz brizuri de intertextualitate – eroii nostri ajung acasa la un actor foarte cunoscut care isi joaca propriul rol.

Daca va tot intrebati de ce scriu asa poticnit si lipsit de viata, este pentru ca, tastand, rememorez starea care m-a cuprins treptat cat am vazut filmul. Am simtit cum ma paraseste toata bruma de interes pe care mi-o starnise ideea originala de a combina o comedie si un horror si se instaureaza o acuta senzatie de pierdere de vreme. Horror-ul nu e cine stie ce, comedia da gres de cele mai multe ori, iar cele doua elemente s-au respins reciproc, ca intr-o reactie chimica nereusita.

Poate ca mai bine sa nu intervenim in cursul firesc al naturii si sa lasam diversele tipuri de filme sa isi implineasca destinele separate pentru care au fost create.

 

decembrie 22, 2008

Brrr vs. Buhuhu

Filed under: Filme — Iulian Fira @ 13:43 +00:00dec.
Tags: , , , , ,

Conjuncturi socio-sentimentale pe care n-are sens sa vi le detaliez m-au obligat in trecutul apropiat sa vizionez doua filme dintr-o specie pe care eu o gasesc dezgustatoare si inutila: horror-ul. E vorba de One Missed Call si de Mirrors. Nu cred ca e cazul sa mai adaug ca atitudinea mea fata de acest gen de productii s-a mentinut si a iesit intarita. Dar cu cateva concluzii tot am ramas.

In primul rand, americanii au ajuns in asa hal de sterilitate de idei, incat copiaza si multiplica tot ce fac asiaticii in materie de filme, exact cum apar haine Adibas si Mike sau electronice Sonny sau Panasoanic.

Copiii sunt de vina. Orice s-ar intampla, in spatele oricarei intrigi malefice este un copil demonic, preferabil o fetita. Ceea ce ma enerveaza si la nivel principial si la nivel practic. Sa va explic de ce. Imaginati-va ca vine copilul acasa, bucuros ca a luat un 10, iar tac-su, alcoolic si somer, ii arde vreo doua, pentru ca a vazut el ce fac ai dreacu’ ei de plozi daca nu ii tii din scurt.

Apoi, daca e sa urmez rationamentul demoniac al acestor filme, ar trebui sa ma tem de tot ce ma inconjoara: de telefoane mobile, de chiloti, de maturi, de scutece de bebelusi, de odorizante de WC etc.

Cat despre cele doua filme mai sus mentionate, nu am remarcat decat ca Mirrors e facut prin Romania cu cativa actori romani, iar in One Missed Call e o scena dementiala cu o pisica sugramata.

P.S. Observati, va rog, cat de mult seamana cele doua afise.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.