Caiet de insemnari

decembrie 3, 2013

Cad lipitori din cer

haruki_murakami_kafkaIar n-a luat Haruki Murakami Nobelul. Nu stiu de ce, dar, tot atat de bine s-ar putea intreba unii, de ce l-ar lua?

Daca data trecuta porneam de la aceasta opinie de-a gata, acum, mai ales ca nu pot sa repet tertipul cu antrenamentul pentru Nobel, trebuie si sa explic de ce.

Haruki Murakami este un autor smecher. Citind Kafka pe malul marii, cam a sasea carte scrisa de el care mi-a cazut in mana, pot deja sa pun degetul pe acele mici trucuri specifice japonezului.

Unul ar fi descrieri cat mai veridice ale realitatii, in care sunt impinse fenomene care pulverizeaza granitele logicii, dar redate cu aceeasi naturalete. In cazul de fata, lipitori care cad din cer, colonelul Sanders (de la KFC pentru cei mai eco) care face pe proxenetul si personaje care vorbesc cu pisici.

Altul ar fi copulatia, prezentata amanuntit si anatomic, fara vreo restrictie in privinta varstei participantilor.

Paranormalul si sexul, doua subiecte pentru revistele de scandal pe care le desfid acei intelectuali care il citesc avid pe Murakami. Sa fie vorba despre ipocrizie din partea lor sau are niponul altceva ce le face irezistibile si la nivel metafizic?

Raspunsul meu este: fara doar si poate. Murakami le invaluie pe ambele cu un suspans care te infasoara si pe tine, cititor, intr-o crisalida din care nu poti iesi, indiferent cat te-ai zbate. Citesti cu nesat, poate s-o indura autorul sa iti explice rolul „pietrei de intrare” sau de ce a ramas batranul Nakata fara memorie cand era copil. Cat despre sex, stii sigur ca Murakami iti va servi o portie, nu stii cand si cum, dar o astepti cu un interes vecin cu voyerismul.

Toate acestea sunt trasaturi generale pe care le-am deslusit in stilul scriitorului. Ca particularitati ale romanului Kafka pe malul marii, am remarcat un umor mai pronuntat. Are doua fire narative despre care speri ca le vei vedea impletindu-se, fara a ti se implini dorinta suficient, unul al unui adolescent fugit de acasa si altul al unui batran inapoiat mintal care porneste intr-o calatorie ciudata.

Aceasta din urma directie a cartii il include la un moment dat pe cel pe care il consider cel mai reusit personaj, un tanar sofer de camion, care printr-un concurs de imprejurari, ajunge sa se ralieze cautarii misterioase a batranului si sa il ajute neconditionat, in ciuda bizareriei companionului si a misiunii sale. Umorul sau frust si transformarea dintr-un simplu camionagiu intr-un om cu o constiinta de sine sunt deliciile speciale ale acestei carti.

In final, de ce ar lua Murakami Nobelul? Pentru ca stie sa scrie, de-aia.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris (care mai nou, au transportul gratuit) pentru o noua runda de paranormal simpatic.

Reclame

februarie 5, 2012

Antrenament pentru Nobel

Pentru poezia care, cu precizie ironica, permite contextului istoric si biologic sa iasa la lumina din fragmente de realitate umana. (Wislawa Szymborska, plecata dintre noi, din pacate, acum doar cateva zile)

Pentru cartografierea structurilor puterii si pentru imaginile transante ale rezistentei individului, revoltei si infrangerii sale. (Mario Vargas Llosa)

Pentru scrieri care apara fragila experienta a individului impotriva caracterului arbitrar si barbar al istoriei. (Imre Kertesz)

Pentru romanele care, cu perspicacitatea naratiunii realiste si diversitatea si universalitatea mitului, ilumineaza conditia umana din ziua de azi. (William Golding)

Pentru fabulele sale deopotriva jucause si intunecate, care portretizeaza fata ascunsa a istoriei. (Gunter Grass)

Ce aveti mai sus sunt cativa castigatori de Nobel pentru literatura si motivatiile care au insotit decernarea acestor premii. Ce mi se pare evident este flerul cu care juriul suedez formuleaza aceste motivatii, suficient de vagi pentru a deveni memorabile, dar si indeajuns de sugestive pentru a-l individualiza pe fiecare scriitor.

Anul trecut mi s-a indeplinit o dorinta latenta si am avut placerea sa citesc (in sfarsit!) si pe cea pentru Mario Vargas Llosa. Urmare acestui fapt a fost ca a trebuit sa imi redirectionez energia alocata chibitatului catre Kazuo Ishiguro si Haruki Murakami.

Din cate stiu, Haruki Murakami a mai cochetat cu Nobelul si in trecut, deci n-ar fi exclus ca, peste un numar necunoscut inca de ani, sa-l vedem intrand in aceasta ilustra galerie. Pana atunci insa, dezbaterea se invarte in jurul ultimului sau roman, 1Q84.

N-am sa intru in detalii in povestea acestei carti, cu personajele ei care plutesc undeva in interstitiul dintre realitate si fantastic, pentru ca deja s-a scris mult despre asta, opiniile variind de la brambureala totala la incununarea creatiei sale literare.

Brambureala totala nu e in niciun caz, cat despre capodopera nu stiu ce sa zic, dar, dat fiind ca este cea mai lunga carte a japonezului, insumand mai multe volume, si am petrecut mai mult timp cu el, mi s-a vadit intr-un final de ce ii doresc atat de mult Nobelul acestui scriitor.

Are Murakami un har de a te face sa-l urmezi neconditionat prin pagini care descriu fie banalitatea cotidiana (cutare se da jos din pat, isi face cafea etc.), fie intruziuni ale fantasticului, despre care nu-ti dai seama cum ti le strecoara sub ochi. E un dram de hipnoza in scriitura sa, o arta primordiala de povestitor care isi seduce ascultatorii in jurul unui foc si le picura in suflet frumosul, dar si teama.

In asteptarea toamnei acestui an, in caz ca grijile le-au tocit inspiratia, le ofer suedezilor care dau Nobelul cateva propunerii de motivatii pentru Murakami:

Pentru deosebita subtilitate si neobosita vigoare cu care a ilustrat stergerea granitelor dintre real si fantastic .

Pentru evidentierea poeziei solitare si a nevoilor transcedentale ale individului intr-o lume desacralizata.

Pentru caracterul patrunzator al incursiunilor pe taramul nelinistilor si aspiratiilor contemporane.

As fi vrut sa scot un numar egal cu al celor prezentate la inceput, dar n-am putut, e o treaba mai grea decat ma asteptam, pare-se. Poate ma ajutati voi :).

Multumesc celor de libraria online Libris pentru ca mi-au conturat chibitatul literar pentru urmatorii ani.

decembrie 12, 2008

Tirania subconstientului

Taichi Yamada

Taichi Yamada

Priveam odata la Marius Tuca Show o discutie intre moderator si Theodor Stolojan. Spunea noul nostru premier: Domnule Tuca, stiti dumneavoastra de cate ori este mai mare PIB-ul Frantei decat cel al Romaniei? De tjde mii de ori. Dar al Marii Britanii? De ntjde mii de ori. Dar, domnule Tuca, stiti oare dumneavoastra de cate ori e mai mare PIB-ul Japoniei decat al nostru? De nnnnntjde mii ori. La care Tuca a dat cea mai tare replica pe care am auzit-o vreodata de la el: Enervanti japonezii astia!

Exact asa mi-am zis si eu dupa ce am teminat In cautarea unei voci din departare, de Taichi Yamada. Domne’, cum reusesc scriitorii astia japonezi din zilele noastre sa scrie de la formidabil in sus? Yasunara Kawabata, Junichiro Tanizaki, Haruki Murakami, Ryu Murakami, Kenzaburo Oe sau Kazuo Ishiguro m-au fascinat, desi toti pornesc de la aceeasi ecuatie primordiala: omul contemporan = alienat. Yamada a reusit sa se strecoare si el in aceasta ilustra galerie iritanta.
Cartea sa se invarte in jurul zbaterii interioare a unui functionar japonez, pe nume Tsuneo, un om cu trecut si cu probleme, care incepe sa auda vocea misterioasa a unei femei. Cartea poate fi citita in mai multe chei: romanul didactic – studiu de caz despre ce patesti daca iti inabusi sentimentele si nu lupti impotriva sechelelor, roman al sexualitatii ambivalente (la bucata asta va trebui sa suportati nitel Brokeback Mountain), iar, daca rezistati, veti fi rasplatiti cu romanul sensiblitatii care lupta pentru supravietuire cand toate celelalte ii stau impotriva.

Ratiunea imi spune sa il citesc pe acest Tsuneo ca pe un bolnav psihic incurabil, dar inima imi dicteaza sa il admir si sa il invidiez pentru ca indrazneste sa mai viseze.

Blog la WordPress.com.