Caiet de insemnari

iulie 19, 2010

Violentul Albion

Filme despre oameni care iau justitia in propriile maine si folosesc metode departe de lege sunt destule. Despre titlul Get Carter nu stiam decat ca este un film batranesc al lui Stallone, de prin 2000, in care personajul principal cauta sa afle cum si de ce a murit fratele sau in conditii dubioase.

Get Carter cel nou este insa remake-ul unui film mai vechi, realizat in 1971, avandu-l in rolul principal pe Michael Caine, si care il bate pe cel nou la toate capitolele.

Intriga este aceeasi, numai ca peisajul in care se invarte Caine e realist, dur, fara menajamente, gansterii hollywoodieni cool lipsesc, inlocuiti fiind de interlopi deloc spectaculosi, dar cu crima in sange, de care te-ai feri ca de foc in viata reala. Ritmul actiunii nu este trepidant, dar nici nu te lasa din mana pe masura ce protagonistul chitit pe razbunare se afunda in lumea vascoasa a faradelegii.

Stallone a fost macho-ul vremurilor lui, dar in acest film pare mic copil pe langa Michael Caine. Din playboy-ul Alfie, pe care il jucase cu doar cativa ani in urma, englezul nu pastreaza decat farmecul implacabil pe care il exercita asupra femeilor; in rest, privirea inghetata, gesturile domoale, replicile pline de cinism savuros si vocea-i inconfundabila il transforma intr-o masina neabatuta de ucis, un individ fascinant pe care nu poti sa il placi, dar cu care nu poti sa nu tii, pentru ca il stii animat de unul dintre cele mai inaltoare sentimente omenesti: datoria de frate.

Get Carter cel vechi e violent, dar nu face din asta vreun motiv de mandrie sau un scop in sine, asa cum, din pacate, a ales Tony Scott sa procedeze in Man on Fire. E doar un film care face apologia talionului.

 

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.