Caiet de insemnari

octombrie 20, 2009

F.B = T.B.

fredericPrima carte de Frederic Beigbeder pe care am citit-o, Dragostea dureaza trei ani, a reusit chiar sa ma enerveze. Dar, cum e crestineste sa intorci si celalalt obraz, am luat in mana si romanul care l-a consacrat, 29,9 RON (da, chiar asa e titlul, si mai are si un 19,9 taiat pe coperta). Asa cum imi soptea o presimtire, am fost plesnit din nou, ce-i drept, cu mai mica intensitate.

Cartea utilizeaza acelasi stil halucinant si dezlanat si descrie/infatiseaza/nareaza/alegorizeaza/pastiseaza/satirizeaza trairile externe si interne ale unui om implicat in publicitatea de nivel inalt. O viata cel putin la fel de searbada si degenerata ca a personajului din Extinderea domeniului luptei, de Michel de Houellebecq. Notiunea de fir narativ e necunoscuta autorului, asa ca n-as putea sa va descriu actiunea, decat ca e un rechizitoriu care se vrea salbatic la adresa societatii consumiste contemporane. Un singur citat mi-a atras atentia, pentru ca e inspirat formulat: Cunoasteti diferenta dintre bogati si saraci? Saracii vand droguri ca sa-si cumpere Nike, iar bogatii vand Nike ca sa-si cumpere droguri.

Daca m-ar fi prins in perioada cand, dupa ce ii intalnisem pe baietii de la Leo Burnett Romania, credeam ca a lucra in publicitate e raiul pe pamant, atunci 29,9 RON m-ar fi lovit in plex. Dar asa, nu a facut decat sa imi contureze o comparatie  pe care nu ma pot abtine sa nu v-o impartasesc.

Dupa mintea mea, Frederic Beibegder (F.B.) e leit Traian Basescu (T.B.). Stiu, e sinucidere curata sa pomenesti vreun nume prezidentiabil in perioada asta electorala, dar asta e.

F.B. provine exact din sistemul pe care il blameaza; tot asa si T.B. Si-a insusit tot arsenalul sistemului si l-a intors impotriva lui; asijderea T.B. Si-a pus in cap sistemul; leit T.B. A avut un succes enorm, taman ca T.B. Esti convins ca nu poti sa-l crezi pe F.B., dar nici n-ai cum sa contesti ce spune; T.B. aidoma.

Nu stiu daca o sa-l votez pe T.B. inca o data, dar vreo carte de F.B nu mai citesc sigur. Nu mai am niciun obraz.

iunie 15, 2009

Telegrafice

Repejor, cateva vorbe despre ultimele mele cuceriri de pe taramul lecturii:

O istorie a lumii in 10 capitole si jumatate de Julian Barnes – oricum as intoarce-o, cartea asta imi aduce aminte ba de Atlasul norilor de David Mitchell, ba de Cartea apocrifelor de Karel Capek, iar de la capitolul al treilea, comparatiile ii devin nefavorabile, pentru ca se pierde in elucubratii care au potential sa plictiseasca pe oricine.

Dragostea dureaza trei ani de Frederic Beigbeder – s-ar putea numi fara probleme Snobismul literar dureaza 200 de pagini; autorul, foarte la moda, am auzit, arata, in stil asemanator confratelui de mai sus, cat de bine stie el sa scrie in diverse tonalitati, numai ca sa ne ilustreze drama interioara a unui idiot indragostit; dupa ce ne seaca la inima sustinand ideea titlului, la final o da la intors, asa, ca sa ne demonstreze flexibilitatea sa ideatica. Bleah…

Pilat din Pont de Roger Caillois – o carte eleganta, scrisa de un veritabil intelectual, asta fiind, in fapt si principalul ei defect; desi placuta la lectura, ideea zbaterilor interne ale celui care L-a condamnat pe Iisus, poarta prea apasat pecetea unei inteligente speculative.

Hot Line de Luis Sepulveda – de obicei, cartile se ecranizeaza, aici e invers; daca ati vazut vreunul din filmele cu politistul dintr-o bucata, dar onest, care calca pe multi pe coada, atunci, teoretic, n-ar mai fi nevoie sa o cititi. Ati pierde insa cateva replici haioase si un stil literar priceput in a acumula suspansul, pe care insa il risipeste cand te instalezi mai confortabil sa il degusti.

Incheiere nu mai scriu, ca si asa am de bagat o gramada de tags-uri.

Blog la WordPress.com.