Caiet de insemnari

septembrie 15, 2009

Multe pagini pentru putin

Filed under: Carti — Iulian Fira @ 13:43 +00:00sept.
Tags: , , , , , ,

porno-coverN-am citit cartea Trainspotting de Irvine Welsh, dar am vazut filmul, care mi-a facut o impresie buna, asa ca, atunci cand am dat pe un raft de Porno, scrisa de acelasi autor, am luat-o.

Am avut surprinderea sa constat ca e mai groasa decat ma asteptam, adica are vreo 600 de pagini. Dat fiind stilul autorului, se reduce la vreo 400 de citit efectiv, pentru ca din 3 in 3 cuvinte apar expresii gen p**a mea sau mui*tul cutare.

Cartea are ca protagonisti tot pe cei din Trainspotting, daca ii mai tineti minte, ca eu nu imi mai amintesc decat de Ewan McGregor si de super amuzantul si paranoicul Robert Carlyle, dupa 10 ani de la acele patanii. Unul dintre ei vine cu ideea sa faca un film porno si intreaga carte se invarte in jurul acestei initiative intelectuale. Narativul e format din filtrele interioare ale celor mai importante personaje, care interactioneaza intre ele, un fel de Ma numesc Rosu cu escroci, drogati si curve, aceste atribute fiind, in cele mai multe dintre cazuri, la pachet. Dintre aceste voci, am remarcat-o pe cea a paranoicului si pe a unei tipe asemanatoare Curvettei in zilele ei bune.

Dimensiunea cartii ii aduce cel mai mare neajuns. Fara a fi scrisa nasol, ba chiar avand cateva momente de umor negru de calitate, e totusi prea lunga. Iar repetitia expresiilor argotice mai sus mentionate e pur si simplu excesiva, asa ca, la un moment dat, trivialitatea nu face decat sa fie obositoare.

Niste povestioare porcoase, scurte si la obiect, ar fi mers mult mai bine decat acest mamut inutil, chit ca e scris el de Irvine Welsh.

Recenzie care participa la concursul BookMag.

iulie 24, 2009

Roman cu efect intarziat

Filed under: Carti — Iulian Fira @ 13:43 +00:00iul.
Tags: , , , ,

Cat am citit Junky de William Burroughs, nu mi-a placut deloc. Sa tot lecturezi si sa vizualizezi cum indivizi cu grade de declasare de la mediu in sus isi baga in vena, trag pe nas si pe gatlej tot ce prind etc. si se dau pe baieti nu e cea mai delicioasa experienta intelectuala.

La ceva timp dupa ce am terminat-o, insa, am observat ca impresia pe care mi-a facut imi staruie in minte ciudat de pregnant. Sa fiu oare un viitor narcoman cu porniri de pederastie? Sper ca nu :))))). Dupa o analiza la rece am gasit raspunsul.

Romanul este impresionant nu prin ceea ce spune, ci prin cum o spune. Stilul ciclic, de alternare a starilor de luciditate si delir, cuvintele sablonarde, care, chiar daca izvorasc din inteligenta, sunt puse in slujba unui singur scop – evitarea sevrajului, modul cum iti provoaca neincrederea ca omul isi poate birui viciul sunt trasaturi care razbat dincolo de randurile tiparite.

Din experienta sa de drogat (fapt binestiut), William Burroughs ne ofera un manual criptat despre ce sa stim despre morfinomani si cum gandesc si actioneaza ei. Sugerez Agentiei Nationale Antidrog sa promoveze lectura acestei carti in scoli.

Recenzie care participa la concursul BookMag.

Blog la WordPress.com.