Caiet de insemnari

iunie 11, 2010

Tristeti provinciale

Nu stiu cum s-a vazut Robin Hood la fabulosul, mirobolantul IMAX din Bucuresti, dar la un amarat cinematograf din provincie nu a reusit decat sa ma intristeze.

Pareri defavorabile auzisem destule, dar m-am dus la el increzator ca ceva, ceva tot imi va placea, mai ales ca, teoretic, aveam motive: e cu Russell Crowe, Cate Blanchett si Max Von Sydow, e regizat de Ridley Scott si spune povestea unui personaj pe care il indragesc de cand eram pustan.

Vreo 15-20 de minute din film eram gata sa ma ii iau apararea fervent impotriva detractorilor. Robin al nostru slujeste in armata lui Richard Inima de Leu, care e prezentat demitizat si abrutizat, adica veridic din punct de vedere istoric, ceea ce nu mi s-a parut de lepadat. Numai ca, dupa ce mult romantatul rege moare si Robin al nostru ia identitatea unui nobil, cu tot ce presupune asta, si intra in mrejele unei conspiratii menite sa subjuge Anglia, totul se rupe. Povestea se precipita, conflictele sunt puerile si previzibile, relatiile dintre personaje sablonarde.

Tristetea nu a survenit din simplul fapt ca am vazut un film slab, pentru ca asta e inevitabil cand iti place aceasta arta. M-a pus pe ganduri traseul inexorabilal marilor artisti care au facut parte din esecul numit Robin Hood. Toti cei pe care i-am mentionat mai sus au avut momente sublime in carierele lor (Russell Crowe si Ridley Scott chiar l-au impartasit in Gladiator) si nu se poate spune despre ei ca mor de foame sau ca nu au strans suficienti bani sa le ajunga pana la sfarsitul vietii. Atunci, ce nevoie i-a impins sa se inhame la un proiect in care nici macar nu au crezut?

Ca sa va dati seama pe ce ma bazez cand spun asta, urmariti-l pe Crowe, un actor care are darul de a imbina vitalitatea si expresivitatea. E placid, vrea sa fie dur, are vorba putina, ca sa nu interpreteze prea mult, dar nu prea ii iese; in apararea lui, la ce scenariu are Robin Hood, il inteleg de ce n-a vrut sa se faca auzit prea des.

Cu Ridley Scott am sa fiu mai rau; il cunoasteti, e regizorul scenelor de lupta impecabile si spectaculoase si, pe alocuri, il recunoastem; dar are si unele derapaje majore, precum invazia din finalul filmului care seamana cu debarcarea din Normandia. Intertextualitate, frate, dar s-o stim si noi! Cred ca un dram de senilitate tot l-a atins pe batranul maestru. Pana la urma, Ridley Scott nu e Sergiu Nicolaescu!

Robin Hood e un motiv sa mai tineti din cand in cand cont si de gura lumii.

ianuarie 8, 2009

Femei, femei – e plina lumea de nebune

Filed under: Filme — Iulian Fira @ 13:43 +00:00ian.
Tags: , , , , , , ,

Doua mari actrite dau viata unor doua monumente de psihologie. Cate Blanchett e o profesoara, casatorita, cu odrasle, care are o aventura cu un elev de vreo 15 ani (ceva a la cazul Ralph, mult dezbatut la OTV), iar Judi Dench este o alta profesoara, fata batrana la vreo 60 de ani, inteligenta, cu o retorica afectata si cam sociopata, care o manipuleaza pe prima pentru a-i fi prietena, nelipsind aluziile de iubire lesbiana. Notes on a Scandal exploreaza intr-un mod afurisit de subtil atat criza varstei de mijloc, cat mai ales infamia solitarului, care uzeaza de orice tertip pentru a umple golul iremediabil al singuratatii.

E fascinant sa urmaresti manevrele perfide ale lui Judi Dench, descrise amanuntit de insusi monologul interior al actritei, mai ales cand acestea sunt insotite de muzica lina, dar nelinistitoare, a lui Philip Glass. Dincolo de neverosimilul legaturii dintre Cate Blanchett (si ea nominalizata la Oscar) si pustanul amorez, zbaterea zadarnica a personajelor si traseul lor spre autodistrugere sunt de-a dreptul palpitante.

Notes on a Scandal este o tragedie greaca antica, perfect adaptata contemporaneitatii.

Blog la WordPress.com.