Caiet de insemnari

octombrie 12, 2013

Telecinemateca tiparita

1001 filme2

Marturisesc ca, in momentul cand am primit volumul 1001 de filme de vazut intr-o viata de la prietenii de la libraria online Libris, mi-au tremurat putin mainile de emotie. Numai eu stiu de cate ori, prinzand albumul pe vreun raft, am aruncat ocheade, ba intamplatoare, ba bine tintite, sa vad ce scrie despre cutare film.

Dar nu o sa las placerea de a-mi vedea un vis implinit sa imi intunece obiectivitatea.

Stiti in ce consta 1001 de filme de vazut intr-o viata. Un volum colectiv care insumeaza respectivul numar de creatii cinematografice, pe care autorii le considera demne a fi vazute. Chiar daca numarul pare enorm, reprezinta de fapt o limitare destul de puternica, pentru ca nu sunt mentionate doar capodoperele consacrate, ci si alte filme influente, care acum sunt repudiate (vezi realizarile lui Leni Riefenstahl sau The Birth of a Nation, unde linsajul persoanelor de culoare apare fara menajamente).

Ordonarea cronologica este punctul forte ale cartii: chiar daca nu citesti integral articolele, parcurgerea lor, vizualizarea imaginilor (excelent alese) si a titlurilor e o incursiune in istoria acestei minunate arte. Poti vedea cum au imbatranit actorii, cum au evoluat mentalitatile, cum s-au dezvoltat efectele speciale.

Pentru ca exista un colectiv de autori, articolele sunt inegale, ca lungime, dar, mai ales, ca valoare. Unele sunt simple expuneri ale intrigii (am fost foarte dezamagit de cel despre extraordinarul film noir Double Indemnity, unde era loc de consideratii fata de valoarea actorilor, a regizorului sau a atmosferei), dar altele (din fericire, peste doua treimi) imbina stralucit anecdoticul, esteticul si subiectivismul pur.

Unele formulari au darul de a explica ce nu pot tomuri intregi de exegeza – dragostea netarmurita a posteritatii fata de anumite filme; este cazul lui Star Wars – „Si, in plus, sforile nu se vad niciodata” sau al lui Singin’ in the Rain – „Lumea cinematografului si cea de dincolo de ea este mai buna gratie filmului Cantand in ploaie”.

Pentru ca, de la prima editie a acestei antologii si pana acum s-a scurs ceva vreme, iar noi si noi filme s-au inscris in cursa pentru a fi vazute in decursul unei existente, 1001 de filme de vazut intr-o viata include si creatii recente precum Slumdog Millionaire, Inception, Drive sau chiar Bridesmaids. Si, nu intamplator, multe dintre acestea nu beneficiaza de articole foarte atractive. Cred ca este natural, insa, deoarece aura care invaluie un film e rodul timpului si numai rezistandu-i se poate impune. De aceea si simt o atractie deosebita pentru peliculele vechi. Timpul e de partea lor.

Un mare neajuns al acestei liste este ca exclude inca pe atatea filme care merita vazute. Asta nu ii stirbeste insa din merite, pentru ca intregul este cel care produce efectul.

Si ca sa vi-l demonstrez, o sa apelez la un experiment care se adreseaza cu precadere celor suficient de in etate sa isi aduca aminte de Telecinemateca. Frunzariti 1001 de filme de vazut intr-o viata in timp ce ascultati melodia lui Charlie Chaplin care insotea genericul emisiunii si lasati-va sufletul sa va fie inundat de amintirea unei copilarii fericite.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru panorama celei de-a saptea arte.

octombrie 11, 2013

Anvelope de iarna

Filed under: Special — Iulian Fira @ 13:43 +00:00oct.
Tags: , , , , ,

Magazin anvelope BucurestiIarna ne-a transmis deja cateva semnale, precum zmeul din poveste care isi arunca buzduganul de la sapte poste si deschide usa cu el. Am avut cateva zile de frig amarnic pentru perioada aceasta a anului, fapt care i-a facut pe cei de la regia de termoficare sa isi frece mainile de bucurie si sa dea drumul la caldura, spre nemultumirea multor cetateni carora perspectiva facturii la intretinere le da fiori mai rau ca orice eveniment climatic.

Si nu sunt singurii care anatemizeaza, in gand sau pe fata, iarna care, acum o luna, parea asa de indepartata. Soferii au fost afectati, dar nu numai la nivel psihologic, despre care o sa vorbim imediat, ci si fizic, mai ales daca s-au gasit prin Covasna si Harghita saptamana trecuta.

La nivel psihic, am facut un mic studiu printre soferi si mi-a iesit ca socul este urmatorul.

Isi zice soferul nostru – cu banii care mi-au ramas dupa concediu si dupa nunta aia (bine ca am scapat de botez) poate mai bag un weekend la munte, doar eu cu sotia si ii lasam pe copii la soacra-mea. Si, deodata, stiri despre ninsori in nord-vest, gandul la cheltuiala presupusa de anvelope noi si insuportabila declaratie a politiei, difuzata pana la satietate pe toate posturile TV: incepand cu luna aceasta, soferii sunt obligati sa isi puna anvelope de iarna.

Anul acesta, sunt supusi la un chin suplimentar; s-a incalzit vremea, dar spectrul iernii e acolo, nu a plecat, se contureaza tot mai puternic si amenintator. Asa ca incepe goana dupa ales cele mai convenabile anvelope. Cand zic convenabile, zic o mare dilema. Cat se zgarcesti, cat se intinzi, astfel incat sa balansezi nevoia de siguranta cu evitarea dezechilibrului bugetar, care nu e numai apanajul tarilor, ci si al familiilor?

O alternativa de multi sugerata in cadrul sondajului ar fi tip tipul de anvelope Goodyear; acelasi sondaj mi-a relevat ca o mare parte dintre cei care le-au ales au beneficiat si de o experienta, care, desi poarta urme de malitiozitate, e elocventa. Pe drumuri inzapezite prematur (rod al faimoasului aforism „Iarna a prins autoritatile nepregatite”), multi conducatori auto sunt nevoiti sa poposeasca. Dar aceia care au fost prevazatori marsaluiesc cu un aer de triumf de si negraita bucurie ca, mai curand decat ceilalti, se vor desfata la caldura.

Asa ca, dragi soferi, cel mai bine ar fi sa va echipati din timp, pentru a nu va panica la un alt faimos cliseu: Iarna si-a intrat in drepturi.

octombrie 9, 2013

Oroare in spatiu

GravityZilele acestea, Gravity este pe buzele tuturor si pe buna dreptate. Este un film remarcabil: remarcabil de bun si remarcabil de prost.

Probabil ca a doua parte a afirmatiei va surprinde. Putintica rabdare.

Despre prima, hai sa ma incumet sa spun ca, vizual vorbind, Gravity al lui Alfonso Cuaron este cea mai organica integrare a tehnologiei 3D pe care mi-a fost dat s-o vad de cand a aparut in peisajul cinematografiei. Fara 3D, acest film n-ar degaja nici o catime din acele senzatii care m-au uluit, de neajutorare, de oroare si de lupta profund inegala dintre fragila fiinta a omului si spatiul cosmic nemarginit .

Auditivul intregeste aceasta experienta terifianta si pasionanta: cand liniste prevestitoare de rau, cand coloana sonora discreta sau apasata, dupa caz, cand respiratie la limita sufocarii. Profundul disconfort fizic pe care il traiesc protagonistii e transmisibil de cealalta parte a ecranului.

Ca veni vorba de protagonisti, ne apropiem si de partea nasoala a acestei pelicule. La numar sunt doar doi – Sandra Bullock si George Clooney, la care s-ar mai adauga unul care apare doar vizual. Povestea se centreaza pe Bullock, rezervandu-i lui Clooney o serie de replici mistocaresti care, justificate pentru a contura la inceput un climat de relaxare in totala antiteza cu pataniile ce vor veni, se pastreaza si dupa si se potrivesc ca nuca in perete.

Gravity2

Mai adaugati la asta si amanuntele lacrimogene pe care Bullock le divulga despre propria persoana si rezulta un scenariu care, in orice mediu terestru, n-ar primi nota de trecere. Dar in cosmos e altceva, banuiesc ca iti ies pe gura mai multe traznai decat norma obisnuita. In plus, il banuiesc pe Cuaron de a-si fi torpilat un pic filmul cu buna stiinta, tocmai pentru a ne mai risipi din incordare si a ne aduce aminte ca privim o opera de fictiune. Sau poate ca nu, pur si simplu m-a coplesit realizarea sa tehnica desavarsita si vreau sa ii gasesc circumstante atenuante.

Un aspect amuzant este insistenta asupra conditiei fizice de invidiat a Sandrei Bullock la cei peste 45 de ani pe care ii are. Nu m-am documentat temeinic, recunosc, dar refuz sa cred ca, sub ditamai costumul de astronaut, se poarta asa maieute mulate si pantalonasi scurtuti cat se poate.

De, toate segmentele de potentiali spectatori trebuie satisfacute, dar Gravity, in ciuda neajunsurilor, ramane o experienta senzoriala fascinanta si tulburatoare.

Gravity3

octombrie 1, 2013

Livoniana – o limba amenintata cu disparitia

La centrul de traduceri acte Constanta ne pare intotdeauna rau cand auzim ca o limba este pe cale de disparitie, pentru ca membrii biroului de traduceri autorizate din Constanta considera ca orice astfel de produs al unei comunitati umane, indiferent cat de reduse, este o comoara inestimabila. Acesta este si cazul limbii livoniene…

Continuarea pe www.biroutraducericonstanta.wordpress.com.

« Pagina anterioară

Blog la WordPress.com.