Caiet de insemnari

Septembrie 30, 2013

Elegia goliciunii sufletesti

La_Dolce_VitaUn film de trei ore poate fi gol de substanta, dar plin de forma. O galerie de situatii si personaje in care nimicnicia sufleteasca e obiect de studiu solicita un efort sustinut de rabdare din partea privitorului si o oarecare apetenta pentru film ca mecanism expozitiv, nu narativ.

Aceastea fiind spuse, m-am achitat de sarcina de a-mi schita obiectiv opinia despre La Dolce Vita. De acum incolo ma pot lasa in voia propriilor trairi.

Una dintre ele ar fi lehamitea. Nu fata de realizarea cinematografica in sine, ci fata de ce infatiseaza. La un moment dat, risti sa te contaminezi de starea de nimic (concept pe care l-am enuntat cand a fost vorba despre o carte de Milan Kundera) a spectrelor umane (pentru ca fiinte cu greu se pot numi), fapt care, desi neplacut, e un motiv de lauda pentru arta lui Fellini.

O alta traire ar fi atentia focalizata. Singura metoda prin care episoadele disparate care compun acest film pot contura ceva este sa urmaresti cu precadere reactiile personajului lui Marcello Mastroianni. Nici el nu scapa de morbul vidului interior, dar asta nu il scuteste de a se comporta in diverse feluri cand intra in contact cu al altora.

La_Dolce_Vita2

Minunata din punct de vedere static, scena aceasta trece foarte rapid in film.

Merita amintita si pozitionarea valorilor. In orice dictionar de specialitate, scena emblematica din La Dolce Vita este cea a Anitei Ekberg balacindu-se in Fontana di Trevi. Admit ca, fotografic vorbind, aceasta imagine serveste cel mai bine promovarii filmului, dar momentele sale de zenit trebuie cautate in moduri de redare specifice cinematografiei. Daca ar fi sa aleg tot din bucata alocata divei celei blonde, dragute si superficiale, ar fi dansul frenetic, contrapus spleen-ului comesenilor.

Pe ici, pe colo, apare incantarea. Da, n-are cum sa lipseasca, Fellini stie sa ti-o smulga, chiar si cand nu simti vreo pasiune deosebita pentru el.

Dar sa nu uit plictisul. La trei ore cat are La Dolce Vita, coreland cu prima traire pe care am amintit-o, e inevitabil.

Dar, in ciuda lui, uite-ma aici, scriind despre acest film.

Cred ca e de bine.

La_Dolce_Vita3

Ceea ce nu se poate spune si despre starea de spirit a acestor personaje.

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: