Caiet de insemnari

Iunie 19, 2013

Printr-o lentila deformata

Jeunet1Cum ar fi sa privim un film de fantezie tipic american printr-o lentila deformatoare frantuzeasca? Toate elementele pe care le stim ar suferi transformari, unele spre bizar, altele spre amuzant, iar altele ne-ar ramane la fel, adica indiferente.

Cam asa am perceput mult laudata pelicula a lui Jean Pierre-Jeunet, La cité des enfants perdus. Personajul principal nu este vreun puber adorabil, ci insusi chipesul Hell Boy, Ron Pearlman in persoana, un gigant cu suflet si intelect de copil, care cauta sa isi gaseasca fratele, rapit de filiera unui om de stiinta care nu poate avea propriile vise si, de aceea, le fura pe ale nevarstnicelor sale victime. In periplu sau, malacul simpatic se insoteste cu dickensiana Miette, o fetita care face parte dintr-o banda de minori la etate, dar majori la sutit portofele.

Ce se intampla in aceasta pseudo-aventura copiaza tiparul fanteziilor de sorginte hollywoodiana, dar se si departeaza de ele, rod al lentilei pe care Jeunet ne-o pune in fata ochilor. Cea mai laudabila deformare pe care acesta o aduce e ca fiecare personaj al filmului are, macar schitat, o poveste si o personalitate a lui. Preferatele mele ramane caracatita umanoida (jucata de doua actrite diferite, dar asemanatoare) care e un fel de Fagin al gastii de „carteristas” (cei de care trebuie sa va feriti, daca sunteti prin vreun loc aglomerat) si care genereaza fiori in concentratie mai mare decat restul negativilor din film.

Jeunet2

Ce-i drept, convexitatea preocuparii pentru personaje conduce la o concavitate a actiunii care exista doar cat sa nu putem spune ca filmul sta pe loc. Dar acest neajuns se poate remedia mental, dar nu va centrati atentia doar pe protagonisti, ci savurati o constructie fantezista in ansamblul ei.

Ce ar mai fi de spus despre lentila pe care Jean-Pierre Jeunet? Ca este heliomata, deoarece La cité des enfants perdus se desfasoara intr-un illo tempore care nu tine cont de zi si noapte, nuanta generala fiind de maro, cu un pic de ceva sclipitor venind de la masinarii diverse.

Ca tot veni vorba de culori, cred ca un gri ar reda foarte bine, la nivel cromatico-simbolic, modul mi s-a parut acest film: nici prea bun, nici prea prost.

Jeunet3

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: