Caiet de insemnari

Septembrie 8, 2012

De ce nu l-am citit pe Mika pana acum

Mika Waltari este cunoscut drept un autor de romane istorice bine documentate si incitante, iar eu ma stiu drept un avid pasionat de istorie si literatura, asa ca ar fi trebuit sa ne intalnim mai demult.

Si totusi nu s-a intamplat. De ce?

Citind Etruscul, mi-am dat seama ca un spirit protector mi-a vegheat lecturile astfel incat, cand am ajuns sa ma aplec asupra romanului lui Mika Waltari, gusturile mele erau deja formate si obiectivitatea antrenata.

Ca romane istorice, repere mi se par Salammbo de Gustave Flaubert, Faraonul de Boleslaw Prus, Quo Vadis de Henryk Sienkiewicz si, un pic mai jos, Regii blestemati de Maurice Druon. Toate au in comun ca spun o poveste intr-un cadru istoric, care e descris pentru a o intregi si nu reprezinta un scop in sine.

Exact asta nu reuseste Mika Waltari: sa spuna o poveste. Naratiunea sa despre un etrusc supranatural care bantuie prin bazinul mediteraneean ca sa-si afle destinul este amanuntita, dar intamplarile la care isi supune personajele sunt construite premeditat ca sa le perinde prin locuri si obiceiuri antice, pe care sa le expune pe larg, poate chiar cu exces de cuvinte. Tocmai pentru ca nu personajele sunt preocuparea sa principala, nici prea bine conturate nu sunt, mai ales protagonista feminina, careia autorul ii dopeaza personalitatea deloc memorabila cu cateva trasaturi enervante.

Nici umorul sui si prea contemporan nu ajuta prea mult, amestecandu-se precum undelemnul cu apa cu aspectele sangeros-active (care mi-au adus aminte de A Game of Thrones, deci inca un minus) ale naratiunii.

Ce mi-a placut in Etruscul, totusi, a fost ceva ce, probabil, are efect numai la mine: pentru ca imi place istoria si pentru ca Waltari a amalgamat in lungul sau roman aspecte  si din ea, dar si din mintea sa, am fost nevoit sa ma documentez dupa aproape toate capitolele, tocmai ca sa deslusesc ce merita retinut si ce merita uitat. Asa m-am lamurit cum a stat treaba cu insula Kos, cu structura etnica a Siciliei antice, cu Populonia sau cu ierarhia in cadrul societatii etrusce.

Drept urmare, daca trag linia, n-am iesit in pierdere dupa Etruscul lui Mika Waltari, dar numai pentru ca sunt curios si am avut un laptop la indemana.

 

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: