Caiet de insemnari

Februarie 19, 2012

Croit direct pentru legenda

Mi-e greu sa nu vorbesc in hiperbole despre The Good, the Bad and the Ugly. De fapt, mi-e greu pur si simplu sa vorbesc, pentru ca nu stiu de unde si cu ce sa incep.

Asa ca nu am sa fac o recenzie, ci am sa-i aduc doar un omagiu: acest film a fost croit direct pentru legenda. N-a intrat niciodata in vreo competitie mundana cu peliculele contemporane lui. N-a ravnit la succes imediat si la incasari babane, ci a tintit direct la pozitia de monument al cinematografiei, de minune a lumii filmului.

Actori, scenariu, muzica, regie, toate sunt plamadite din materia prima a legendelor. Mai mult nu ma simt vrednic a scrie, astfel ca va recomand sa luati cea mai entuziasta cronica a The Good, the Bad and the Ugly si si s-o ridicati la patrat.

Un singur lucru vreau sa adaug. Daca as fi suficient de nebun sa aleg pe unul dintre cei trei mari (Clint Eastwood, Lee Van Cleef si Eli Wallach) care umplu povestea cu interpretarile lor gigantice, acela ar fi Uratul lui Eli Wallach. Scena in care isi face intrarea si cea care inchide legenda sunt pilonii pe care se cladeste monumentul, pe care l-ar fi cantat insusi Percy Bysshe Shelley, daca ar fi apucat sa-l vada:

My name is The Good, the Bad and the Ugly,

King of kings,

Look on my works, ye Mighty, and adore!

Cei trei vin dintr-o perioada cand aventura facea casa buna cu agricultura: oamenii aveau pistoale, dar erau interesati si de pretul pentru samanta de grau sau, in functie de preocupari, de unelte pentru gradina.

Anunțuri

4 comentarii »

  1. Eu cred ca toata „trilogia” The man with no name ar trebui urmarita .Este pacat ca aceste filme s-au uitat si nu sunt promovate chiar la telecinemateca. Doar mai noul Drive mi-a amint de acest film senzational.

    Comentariu de Fara Nume — Februarie 20, 2012 @ 13:43 +00:00Feb | Răspunde

  2. asa vii de-acasa

    Comentariu de valeria — Februarie 21, 2012 @ 13:43 +00:00Feb | Răspunde

  3. Uitarea este un fenoment inevitabil al naturii umane. Ramane de datoria noastra, a celor care cunoastem valoarea unor astfel de filme, sa le pastram vii in constiinta colectiva.

    Comentariu de Iulian Fira — Februarie 21, 2012 @ 13:43 +00:00Feb | Răspunde

  4. […] (oscarizat); How to Steal a Million – Hugh Griffith (oscarizat), Elli Wallach (Uratul din The Good, The Bad and the Ugly, adica tot un fel de Oscar al posteritatii), Charles Boyer (cvadruplu nominalizat la Oscar si care […]

    Pingback de Dubla lejeritate pariziana | Caiet de insemnari — Martie 14, 2013 @ 13:43 +00:00Mar | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: