Caiet de insemnari

Decembrie 29, 2011

Sa privim pictura! (LXIII)

Angelus

Sunt multe picturi care imi provoaca senzatii diverse, emotii de tot felul sau care imi par ca redau miscarea. Dar nu sunt multe pe care sa le consider picturi auditive, precum Angelus a lui Jean-Francois Millet.

Cand privesc aceasta pictura, aud clopote de biserica, nu puternic, ci precum o soapta care vine din departare. De unde o aud eu si cum stiu acesti doi oameni care trudesc la camp ca a venit momentul rugaciunii? Acesta este marele farmec al picturii lui Millet: un element foarte discret, dar, in acelasi timp, vizibil, din planul indepartat.

Imaginea aproape imperceptibila a bisericii da acestui tablou perspectiva, dar intr-o maniera aparte. De obicei, pictorii, dupa puterile fiecaruia, isi folosesc tehnica pentru a da imaginii profunzime, adica de a-l face pe privitor sa uite ca are in fata o imagine bidimensionala. Millet nu e strain, e chiar stapan pe acest mestesug, dar perspectiva din Angelus izvoraste mai mult din deductie, decat din vizual.

Avem doua personaje in prim plan si stim ca undeva departe exista o biserica. Ergo, trebuie sa existe un spatiu intre cele doua puncte aflate la distante diferite de locul unde se gaseste privitorul si astfel, dintr-o imagine statica, pictura pare ca se deschide intr-o maniera aproape cinematografica.

Nu am sa insist asupra luminii pe care o emana tabloul, specifice Scolii de la Barbizon careia i-a apartinut si Millet, si care imbiba tabloul de spritualitate, la care contribuie de asemenea si pietatea superb sugerata de ipostazele celor doua personaje.

Nu m-ar mira daca vreunul dintre blogger-ii care si-au proclamat cu atata tarie ateismul la recensamant si care apoi si-au povestit ispravile in mediul virtual sa sara cu gura pe mine, facandu-ma obscurantist, retrograd sau ca avand prieteni imaginari.

Daca a crede ca un dram de spiritualitate si cateva repere morale (apartinand oricarei religii vreti voi) sunt indispensabile unei vieti normale sau daca a fi pur si simplu entuziasmat de frumusetea unui tablou cu subiect religios sunt pacate impardonabile ale lumii moderne, atunci accept cu bucurie epitetele de mai sus🙂.

LA MULTI ANI!

2 comentarii »

  1. una dintre cele mai sugestive imagini ale rugaciunii

    Comentariu de Marinela Stanciu — Ianuarie 9, 2012 @ 13:43 +00:00Ian | Răspunde

  2. […] plecat in fata barbatului. Nu va ambalati degeaba, sunt doar aceleasi pozitii ale personajelor din Angelus de Francois Millet, deci nimic sexist, doar o joaca post-moderna a unuia dintre cei mai jucausi artisti ai secolului […]

    Pingback de Sa privim pictura! (LXXVIII) « Caiet de insemnari — Februarie 4, 2013 @ 13:43 +00:00Feb | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: