Caiet de insemnari

Iulie 22, 2011

Istoria nescrisa a neamului romanesc

La un moment dat, citeam in Academia Catavencu (aia de dinainte de sciziune) un articol de cultura in care era foarte laudat Hronicul mascariciului Valatuc de Pastorel Teodoreanu, faimosul epigramist caruia publicistul ii gasea vina de neiertat de a nu se fi aplecat mai mult asupra romanescului. Asa am aflat de ea si e una dintre cele mai bune informatii pe care le-am aflat vreodata din cea mai tare revista pe care a dat-o vreodata presa romaneasca.

Hronicul mascariciului Valatuc este o carte ieftina si subtire, avand asadar toate calitatile pentru a fi citita numaidecat.

Romanul este compus din mai multe povestiri, inegale ca lungime, intre care sunt intercalate cateva poezioare, toate scrise de parca ar fi rodul muncii vreunui contemporan al lui Neculce sau Miron Costin, cu un limbaj arhaic, mustind de cuvinte pe care trebuie sa le cauti in glosarul pe care in mod inspirat, editorii l-au plasat la finalul cartii.

Stilul este pus insa in slujba unor patanii cu iz de modernitate, cel putin pentru literatura romana, pentru ca povesti despre soti naivi, neveste fasnete, bautori de marca si mari devoratori de amor avem in cea occidentala de la Decameron incoace.

De fapt, asta e marele merit al lui Pastorel Teodoreanu, ca, printr-un volum de nici 200 de pagini, reuseste sa acopere decalajul literar care ne desparte de Vest, sa umple golul evolutiei moravurilor cu o proza atat de savuroasa, incat sunt momente, si nu putine, cand poti sa juri ca nu e opera unui tip din secolul al XX-lea care pastiseaza letopisete, ci a unui ins lucid, dar iubitor de romani, de acum cateva sute de ani. Un fel de Caragiale care traverseaza istoria.

Ca oltean, am simtit impunsatura nemultumirii ca minunata mea zona e reprezentata doar de o singura povestioara, si aia un pic sinistra, dar recunosc ca tablourile placerii cu care moldovenii se dedau la baut si cele ale usuratatii cu care moldovencele se dedau la dragosteli reprezinta grosul deliciului pe care il face acest roman.

Hronicul mascariciului Valatuc se poate citi pe nerasuflate, dar e mai indicat sa o gustati pe indelete. Nu de alta, dar o sa va para nespus de rau cand se va termina.

Anunțuri

1 comentariu »

  1. […] acum ceva timp de Pastorel Teodoreanu si de Hronicul mascariciului Valatuc si despre cat de misto mi s-a parut ca avem si noi, romanii, un fel de Decameron sau Gargantua al […]

    Pingback de O tentativa de gigantic « Caiet de insemnari — August 17, 2011 @ 13:43 +00:00Aug | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: