Caiet de insemnari

Mai 23, 2011

Spion fara voie (si fara talent)

Individul nevinovat si onest care se vede prins fara voia lui in conspiratii cu scopuri care ii sunt necunoscute nu e o tema rara a cartilor de suspans. Dar in Epitaf pentru un spion, Eric Ambler adauga personajului sau principal inca o dimensiune, hotaratoare pentru modul cum romanul sau se distinge de restul genului din care face parte: lipsa abilitatii.

Sa vedem ce scriu editorii pe spatele cartii:

Josef Vadassy, tanar profesor maghiar ramas, in urma Tratatului de Trianon, fara nicio cetatenie, isi petrece pe coasta Mediteranei prima vacanta dupa cinci ani de munca la Paris. Nu mica va fi mirarea lui cand, dupa ce executa cateva fotografii experimentale ale unor soparle, se va trezi arestat de politie si acuzat de spionaj. Pus in fata perspectivei sumbre de a fi expulzat si de a nu mai putea trai nicio tara din lume, Josef Vadassy va trebui sa-si foloseasca intreaga ingeniozitate pentru a colabora cu Serviciul de Informatii francez si pentru a-si dovedi nevinovatia.

N-as fi putut sintetiza intriga romanului mai bine, motiv pentru care am apelat la ieftinul tertip de a o reda in intregime, insa cu termenul „ingeniozitate” nu pot fi de acord. Cu toata simpatia pe care o am pentru acest Josef Vadassy si pe care o s-o explic imediat, personajul noastru face tot felul de prostioare care, in conditiile unor adversari cu minti criminale geniale (asa cum suntem invatati din filmele americane), l-ar fi dus la pierzanie. Dar, conform zicalei Nu te teme de a inainta incet, ci doar de a sta pe loc, cum, necum, cu toata stangacia de care da dovada, protagonistul contribuie la derularea povestii si la solutionarea ei.

Simpatia pe care o nutresc pentru el provine din insasi conditia sa de apatrid: ungur ajuns iugoslav cu pasaport expirat, vorbitor de engleza, franceza, italiana si germana, Vadassy nu apartine nimanui si, tocmai de aceea, isi apartine siesi, intr-o epoca in care adeziunea la o natie i-a atras pe oameni in cea mai urata manifestare a cruzimii lor: Al Doilea Razboi Mondial. Datorita originii unguresti, dar si a cosmopolitismului sau, figura centrala a cartii lui Embler mi-a adus aminte de un personaj real, Richard de Codenhove-Kalergi, asiduu militant pentru unitatea Europei, dar si de unul fictiv, contele Laszlo de Almassy din tulburatorul roman Pacientul englez de Michael Ondaatje, superb ecranizat de Anthony Minghella.

Cadrul in care se desfasoara suspansul are ceva din Casablanca: un loc (inca) ferit de razboi, in care coabiteaza semintii diferite, ale caror tensiuni si patimi nationaliste se manifesta mocnit. Tinand cont ca data de aparitie a acestei carti preceda izbucnirea conflagratiei mondiale, remarcam o dureroasa luciditate a lui Ambler in ceea ce priveste situatia geopolitica a continentului sau.

Hulita sau admirata, tagma spionilor are parte de o atitudine speciala din partea autorului. Avem ironie acida fata de ambitiile distructive ale guvernelor care fac uz de serviciile lor, dar si un fel de compatimire fata de niste oameni sortiti sa traiasca o viata dubla si sa adune informatii pentru a le vinde, asa cum multi sarmani scormonesc prin gunoaie pentru a gasi resturi de folos.

P.S. Multumesc celor de la libraria online Libris pentru o binemeritata pauza de suspans.

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: