Caiet de insemnari

Aprilie 5, 2010

Old school, old school

Era o vreme cand scriitorii taiau halci masive din viata inconjuratoare si le transpuneau in romane, fara a mai adauga emulgatori de stil sau condimente literare ciudate. Aceasta este vremea careia ii apartine si Martin Eden de Jack London.

Cartea are vreo 500 de pagini scrise ale unui narator omniscient, care ne povesteste gandurile personajelor sale. Principal este un marinar tanar viguros si necizelat care are norocul sau ghinionul (alegerea va apartine) de a intalni o fata de familie buna, cultivata si finuta. Lovit fiind de morbul amorului, se hotaraste sa se ridice la inaltimea status-ului ei social si se pune pe citit si invatat cu ardoarea cu care un om inteligent se apuca de o meserie noua. Treptat, personalitatea sa se modifica, iar Martin Eden isi construieste scara catre turnul de fildes al intelectualilor sadea, cu toate chinurile aferente, pe care le stim si de la neaosul Camil Petrescu.

Naturaletea este cuvantul de ordine al acestui roman. Transformarile interioare ale personajului principal si perceptia asupra persoanei iubite, careia ii descopera gradual defecte si limite sunt redate intr-un mod care ilustreaza perfect conceptul de autosuficienta a operei literare, enuntat de Vargas Llosa: fiecare cuvant pare sa fi fost dintotdeauna acolo, niciun alt cuvant nu ar fi putut fi ales mai inspirat.

Pe langa stilul aparent desuet in era fluxurilor de constiinta si a frazelor fara punctuatie, lungimea cartii ar avea darul sa descurajeze pe multi. Acordati-i totusi o sansa lui Martin Eden si, nu numai ca veti constata ca paginile vor curge pe nesimtite, dar veti si constientiza ca o capodopera ar nevoie de spatiu si timp pentru a se manifesta in plenitudinea ei.

Recenzie care participa la concursul BookMag.

1 comentariu »

  1. Mi-a placut foarte mult cartea asta. E ciudat, pentru ca desi Martin devine foarte pasionat de filozofie si, implicit, in carte sunt multe dezbateri pe teme din astea, i still enjoyed the book very much (a se mentiona aici ca nu ma pasioneaza filozofia) deoarece toate discutiile si gandurile lui in sensul asta sunt atat de naturale, inflacarate, incat iti dau, asa, o impresie de firesc.
    concluzia: Cred ca ma captiveaza mai mult cartile astea old school:D.

    Comentariu de Claudia — Aprilie 7, 2010 @ 13:43 +00:00Apr | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: