Caiet de insemnari

Februarie 10, 2010

La cartea laudata sa nu vii cu sacul de pretentii

Freakonomics de Steven D. Levitt si Stephen J. Dubner este o carte care, fara a fi rea, are neajunsul ca, datorita unui titlu foarte incitant si a unei publicitati indesate, da impresia ca va lamuri definitiv si decisiv marile enigme ale lumii contemporane.

Evident ca nu e cazul, iar cine si-a creat un orizont de asteptari prea mare va fi inevitabil dezamagit, pentru ca Freakonomics nu este decat o suita de studii de caz care demonstreaza ca ratiunea, lipsa de prejudecati si cifrele (sau statisticile), corelate, pot dezvalui motivatii reale si perspective globale corecte.

Cartea are mai multe capitole, distincte ca tematica, dar unite sub acelasi indemn la o gandire eliberata de prejudecati, si este un amestec de istorie, statistica si macroeconomie. Cele mai atractive si relevante mi s-au parut cel despre cum a fost infrant Ku Klux Klan-ul si cel despre cum sunt depistati profesorii trisori, cele despre modul cum a influentat legalizarea avorturilor scaderea criminalitatii si despre universul traficantilor de droguri sunt asa si asa, iar cel despre modul cum numele influenteaza viata si cariera unui om e prea imbacsit ca sa intereseze prin altceva decat prin concluzii.

Fara sa vreau, citind Freakonomics, mi-am adus aminte ca Dinel Staicu pretindea ca are un doctorat in economie, cu tema economie subterana. Cine stie cunoaste.

Desi interesul pentru ideile si faptele din Freakonomics este diminuat de faptul ca analizele vizeaza tabloul socio-economic din SUA, iar tarisoara noastra are multe alte apucaturi, cartea are meritul real de a indemna la reflectie. Iar un impuls in plus de a nu ne mai avanta orbeste in concluzii e binevenit oricand.

Anunțuri

3 comentarii »

  1. […] Punctul critic, The Tipping Point, word of mouth Tot din aceeasi galerie a cartilor precum Freakonomics, adica acelea care imbina sociologia, economia si psihologia, face parte si The Tipping Point, de […]

    Pingback de Neam cu Freakonomics « Caiet de insemnari — Martie 16, 2010 @ 13:43 +00:00Mar | Răspunde

  2. […] raman fie cu formulari inspirate (vezi Exceptionalii) fie cu exemple demne de tinut minte (vezi Freakonomics). Acum ma incadrez in a doua categorie si, recunosc, e vorba de ceva aparte. In incercarea de a […]

    Pingback de Pana unde mergem cu tupeul? « Caiet de insemnari — Octombrie 10, 2011 @ 13:43 +00:00Oct | Răspunde

  3. […] They Don’t Tell You about Capitalism de Ha-Joon Chang e o carte inrudita indeaproape cu Freakonomics sau The Tipping Point, adica socio-psiho-economie spusa cat mai pe limba vulgului, nu doar pentru […]

    Pingback de Gibran al economiei « Caiet de insemnari — Martie 26, 2012 @ 13:43 +00:00Mar | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: