Caiet de insemnari

decembrie 17, 2009

Dilema capodoperei

Filed under: Filme — Iulian Fira @ 13:43 +00:00dec.
Tags: , , , ,

E greu ca, dupa o lunga suita de filme contemporane, sa comentezi unul clasic, asa cum este Hotii de biciclete, regizat de Vittorio De Sica.

Mai ales ca vorbim de o capodopera. Vedeti, tocmai asta e chestiunea sacaitoare! Sunt nevoit sa folosesc cuvinte care au fost atat de uzate, de multe ori fara nicio justificare, asa ca, acum, cine il aude, isi zice: ia uite si la asta ce limbaj de lemn are!

Numai ca, in privinta Hotilor de biciclete, nu am prea multe alternative. Cum sa il descriu altfel: o bijuterie, o productie grandioasa prin simplitatea ei, o incununare a artei cinematografice? Greu, greu…

Dificultatea e sporita si de subiectul aparent prea putin palpitant. In Italia de dupa razboi, viata e grea si locuri de munca sunt putine (e criza, ca sa le usurez decodificarea celor care si-au bagat cuvantul asta in baza vocabularului). Un barbat cu familie are sansa de a primi o slujba bunicica, dar are neaparata nevoie de o bicicleta. Sotia sa isi rupe de la inima si vinde asternuturile si indispensabilul mijloc de locomotie intra in posesia familiei. Numai ca, inca din prima zi de munca, omului ii este furata bicicleta, iar acesta porneste a doua zi, impreuna cu fiul sau, sa o gaseasca in labirintul orasului Roma.

Din aceasta simplitate izvorasc marile calitati ale filmului: realismul si intensitatea trairilor. Speranta, amagire, cearta, disperare, toate se succed si se impletesc, gratie interpretarilor tatalui si fiului. Ajung din nou in acel punct nevralgic – cum sa le descriu: remarcabile? impecabile? geniale?!?!

Senzatia de neputinta in a descrie o capodopera e pretul inevitabil pe care trebuie sa il platim pentru existenta ei.

Nu cred ca exista taxa mai draga mie decat asta.

4 comentarii »

  1. Am auzit de el, dar nu l-am vazut. Il vad neaparat. Mersi!

    Comentariu de Olga — decembrie 17, 2009 @ 13:43 +00:00dec. | Răspunde

  2. Dom’le,… convingator! searching for download! Multumesc!

    Comentariu de Oana — decembrie 19, 2009 @ 13:43 +00:00dec. | Răspunde

  3. Vazut si placut. Film de referinta pentru multi regizori. Cu putine cuvinte as putea spune: uneori se intampla sa nu mai vedem padurea din cauza copacilor sau cum spunea Liiceanu, a persista in prostie inseamna a incremeni in proiect.

    Comentariu de AnaAyana — ianuarie 13, 2010 @ 13:43 +00:00ian. | Răspunde

  4. […] Umberto D. se apropie mult de Ladri di biciclette: aceeasi imagine alb-negru care potenteaza mizeria, tehnici similare de a smulge intristarea […]

    Pingback de Batranetea e grea | Caiet de insemnari — august 27, 2013 @ 13:43 +00:00aug. | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns la Oana Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: