Caiet de insemnari

Octombrie 12, 2009

Nobel dat pe bune

Cand sunteti pe punctul sa vi se cimenteze in minte stereotipul ca nemtii sunt reci, exacti si lipsiti de sentimente, sa vedeti Goodbye, Lenin! sau The Lives of Others. Veti constata cu uimire ca sunt niste oameni cu umor, care stiu sa faca haz de necaz, sa isi perceapa realist defectele si sa se abata de la reguli.

Opiniile unui clovn de Heinrich Boll se alatura acestei pledoarii. Daca va apucati s-o cititi, pregatiti-va sa va asumati rolul de psihoterapeut, instalati-va confortabil intr-un fotoliu capitonat, in timp ce, pe canapea, vocea romanului isi va depana trista poveste. Pacientul vostru e un clovn dezamagit de viata, pe care l-a parasit iubita si cu umarul si genunchiul paradite dupa un accident. Omul are probleme cu parintii, pe care nu se sfieste sa ii acuze de ipocrizie si de vina de a o fi impins pe sora sa la moarte in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, are probleme cu toti cei care, sub masca religiozitatii, ascund ipocrizie, are probleme cu ipocrizia in general. Sufera amarnic dupa iubita lui, cu care a avut o relatie copilaroasa si inocenta, care insa l-a lasat pentru un catolic scortos, respectabil si plat.

Dintre afectiunile pacientului, cea care starneste cel mai pregnant interes este cea referitoare la relatiile cu parintii. Nu are furia spumeganda a lui Jeroen Browers in Rosu Ucigas, dar este la fel de neiertatoare. Scena intalnirii dintre fiul ratacitor si risipitor si tatal, figura publica instarita si de succes, este naucitoare. Are umor, deci ar trebui sa rad; are o fina observatie psihologica, deci ar trebui sa ma puna pe ganduri; ce a facut insa a fost sa ma inunde cu un fel de tristete asemanatoare cu gripa – am simtit-o in tot corpul, dar n-am putut-o localiza concret.

De cand mi-am arogat dreptul de a diseca si psihanaliza carti, nu m-am confruntat cu un final mai dificil. Eticheta de fericit fuge ca o soparla pe care incerci sa o prinzi de coada, dar nici cea de trist nu se lasa lipita.

Pentru toate bataile astea de cap, deloc dureroase, dar profunde, dau urmatorul diagnostic:

Un Nobel dat pe bune.

Anunțuri

3 comentarii »

  1. Dar despre doamna de origine romana, castigatoare anul acesta al aceluiasi premiu, ce spui?

    Comentariu de ceteras oana — Octombrie 13, 2009 @ 13:43 +00:00Oct | Răspunde

  2. N-am citit nimic scris de ea, asa ca nu pot sa ma pronunt. Cand o sa am la activ cel putin o carte a ei, n-o sa ezit sa-mi dau cu parerea:).

    Comentariu de Iulian Fira — Octombrie 14, 2009 @ 13:43 +00:00Oct | Răspunde

  3. Pe vremea cand am citit eu Opiniile unui clovn, stiu ca mi-a placut mult un pasaj.. era ceva de genul „exista un cuvant minunat: nimic. nu te gandi la nimic. gandeste-te doar la clovnul …(care zace in baie/cada?) si caruia papucii ii siroiesc de cafea”. asta cu papucii m-a dat pe spate. nu stiu de ce

    Comentariu de Anda — Octombrie 16, 2009 @ 13:43 +00:00Oct | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: