Caiet de insemnari

iulie 2, 2009

Poezia razboiului

Bullet Time

Cand privesc fotografiile lui Travis Zielinski, simt poezia razboiului. Simt ca in mine este rascolita acea fascinatie inexplicabila pentru cea mai detestabila manifestare a naturii umane. Imaginile artistului intra in aceeasi camera obscura, acel tainic refugiu in care mai privesc cu rasuflarea accelerata elicopterele lui Coppola, decoland pe muzica lui Wagner si pe dementul personaj al lui Robert Duvall exclamand: Ador mirosul de napalm dimineata!

Tot aici, cuvintele lui Shakespeare isi fac loc in mintea mea fara sa ma pot impotrivi:

                                                                                    Pe capete de oameni va cadea

                                                                                    Blestemul greu si furia in case

                                                                                    ………………………………………..

                                                                                    Distrugerea si sangele si groaza

                                                                                    Atat vor parea obisnuite

                                                                                    Ca mamele-or zambi, vazandu-si pruncii

                                                                                    Crunt sfasiati in gheare de razboinici,

                                                                                    Cruzimea mila va inabusi-o.

                                                                                    ………………………………………….

                                                                                    Urcat fierbinte din infern, pamantul

                                                                                    L-o-nfiora, strigand cu glas tiranic

                                                                                    „Fara-ndurare”, pana cand copoii

                                                                                    Razboiului, scapati din lant, atata

                                                                                    Vor raspandi hidoasa lor isprava,

                                                                                    Ca tot pamantul o duhni a lesuri

                                                                                    Ce-si cata cuvioasa-ngropaciune.

                                                                                    (Iuliu Cezar, traducere: Tudor Vianu)

Aceasta este poezia razboiului. Savurati-o cu masura.

call the ball

7 comentarii »

  1. Robert Capa a spus ca razboiul are un romantism aparte…poezia razboiului?…neahh…Suferinta, durere, manie, neputinta, ura, speranta, credinta…in nici un caz romantism si poezie…

    Comentariu de Bobete — iulie 9, 2009 @ 13:43 +00:00iul. | Răspunde

  2. Totusi, Arghezi si Baudelaire sunt considerati mari poeti, desi au scris despre aspecte mizerabile ale existentei.

    Comentariu de Iulian Fira — iulie 10, 2009 @ 13:43 +00:00iul. | Răspunde

  3. Dar nu despre razboi…nu stiu, eu nu pot vedea ceva frumos in razboi, ma dezgusta complet. Mai ales cand vad la TV copii ce plang langa cadravrul mamei nestiind sa faca, tati care isi ingroapa fii, foamea ce te face capabil sa iei viata altui om pentru o bucata de paine.
    Nu stiu daca ai vazut, acum o saptmana era in voga filmuletul cu fata de 16 ani ucisa in Iran. Un glont direct in cap, pentru simplu fapt ca trecea pe acolo…cand am auzit tipetele tatalui ei am incremenit, cata suferinta, cata ura am simtit din glasul lui
    Baudelaire intradevar a scris despre durerile vietii, dar le-a „nuantat” cu povesti de dragoste pline de sex si vin, despre inocente pierdute chiar si despre moarte…cred ca nu se compara cu „arta” mizerabila a razboiului.

    Comentariu de Bobete — iulie 10, 2009 @ 13:43 +00:00iul. | Răspunde

  4. Sa nu ma intelegi gresit: sunt de acord cu tine. Si eu urasc razboiul si sunt fericit ca traiesc intr-o perioada in care amenintarea unuia este aproape nula.
    Razboiul este detestabil, dar infatisarea lui ne-a oferit un model pe care il admiram si pe care incercam, chiar la un nivel infim si inconstient, sa il urmam: eroul, acela care isi risca viata pentru ceilalti, care ii apara si care se sacrifica.
    Avem nevoie de poezia razboiului, ca sa nu uitam ce imens flagel este si sa incercam sa fim eroi chiar si in vreme de pace.

    Comentariu de Iulian Fira — iulie 10, 2009 @ 13:43 +00:00iul. | Răspunde

  5. „…sa fim eroi chiar si in vreme de pace”, frumos spus si ai dreptate. Mai trebuie sa inteleg poezia razboiului…o sa lucrez la asta:P

    Comentariu de Bobete — iulie 10, 2009 @ 13:43 +00:00iul. | Răspunde

  6. Ai toata viata inainte :P.

    Comentariu de Iulian Fira — iulie 10, 2009 @ 13:43 +00:00iul. | Răspunde

  7. […] pe care trebuie sa o dezamorseze in cateva secunde (atitudine care se incadreaza la fix in conceptul poeziei razboiului, pe care l-am descris acum ceva […]

    Pingback de Razboiul sexelor « Caiet de insemnari — februarie 24, 2010 @ 13:43 +00:00feb. | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: