Caiet de insemnari

Mai 10, 2009

Gulag Redemption

Colectia Cotidianului mi-a adus in casa Arhipelagul Gulag, dar inca nu am cutezat sa ma afund in universul inspaimantator al lui Aleksandr Soljenițîn. Totusi, nici nu m-am putut sustrage atractiei pe care acest rus cu figura patriarhala si trecuta prin viata o exercita asupra mea, inca de cand am auzit pentru prima data de el.

Asa ca am ales o varianta comprimata a temei sale fundamentale, lumea detentiei, si am citit O zi din viata lui Ivan Denisovici.

Cartea e o descriere nici foarte seaca, nici foarte spumoasa, dar precisa ca a cuiva care incondeiaza oua, a unei zile din viata unui locatar al Gulagului, incepand de la alarma de dimineata pana la ora stingerii. Ivan Denisovici mananca, munceste, ascunde maruntisuri, il trec fiorii ca isi va pierde ratia si tanjeste dupa cateva fire de tutun. Viata sa e ca a oricarui detinut – la limita subzistentei.

Maiestria lui Soljenițîn e ca ne ajuta sa ne conturam mental aceasta existenta precara, care noua, care mancam pe saturate, ne deplasam cu masini rapide si comunicam peste mari si tari in doi timpi si trei miscari, ne-ar fi imposibil sa o concepem.

Ivan Denisovici n-are libertate, se hraneste pe sponci si are o sanatate precara. Cu toate acestea, iata cum isi incheie ziua:

… adoarme, pe deplin multumit. Astazi a avut o zi cu multe noroace: nu l-a trimis la carcera, echipa a scapat de Sotgorodok, la pranz a ciupit o portie de casa in plus, seful de echipa a adus-o bine din condei cu normele, de zidit a zidit cu spor, panza de ferestrau nu i-au gasit-o la perchezitie, a dobandit cate ceva de la Cezar, si-a cumparat tutun. Si n-a cazut bolnav la pat, a scapat.

A trecut o zi fara necazuri, aproape fericita.

Daca dupa ce terminati O zi din viata lui Ivan Denisovici simtiti ca va aluneca o lacrima pe obraz, lasati-o sa curga. Nu e nimic nefiresc.

Anunțuri

1 comentariu »

  1. Acum vreo luna si ceva am citit „Pavilionul cancerosilor”. Impresia e inca atat de adanca incat nu ma incumet sa iau in maini o alta carte a lui Soljenitin. Tot astept sa o „consum” pe toata ca sa pot trece la urmatoarea…

    Comentariu de Olga — Mai 18, 2009 @ 13:43 +00:00Mai | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: