Caiet de insemnari

decembrie 12, 2008

Senzational! Dan Diaconescu are umor!

Filed under: De prin satul planetar — Iulian Fira @ 13:43 +00:00dec.
Tags: , , ,

M-am uitat la ”10 pentru Romania”, adica topurile alea relativ penibile facute de Realitatea TV despre marii oamenii ai tarii. La categoria cel mai admirat a iesit Traian Basescu, iar cel care rostit laudatio a fost DD. Daca alta data mi-a lasat impresia, acum m-am convins iremediabil ca omul asta chiar are umor atunci cand il scoti din vizuina aia a lui pe care o numeste post tv. Vezi si scenele din Ticalosii.

De prin satul planetar

Filed under: De prin satul planetar — Iulian Fira @ 13:43 +00:00dec.
Tags: , ,

Pentru ca vad si aud in toate partile chestii care ma amuza, enerveaza, intriga sau despre care cred ca ar trebui sa stie si altii lansez si aceasta rubricuta intitulata ”De prin satul planetar”

Tirania subconstientului

Taichi Yamada

Taichi Yamada

Priveam odata la Marius Tuca Show o discutie intre moderator si Theodor Stolojan. Spunea noul nostru premier: Domnule Tuca, stiti dumneavoastra de cate ori este mai mare PIB-ul Frantei decat cel al Romaniei? De tjde mii de ori. Dar al Marii Britanii? De ntjde mii de ori. Dar, domnule Tuca, stiti oare dumneavoastra de cate ori e mai mare PIB-ul Japoniei decat al nostru? De nnnnntjde mii ori. La care Tuca a dat cea mai tare replica pe care am auzit-o vreodata de la el: Enervanti japonezii astia!

Exact asa mi-am zis si eu dupa ce am teminat In cautarea unei voci din departare, de Taichi Yamada. Domne’, cum reusesc scriitorii astia japonezi din zilele noastre sa scrie de la formidabil in sus? Yasunara Kawabata, Junichiro Tanizaki, Haruki Murakami, Ryu Murakami, Kenzaburo Oe sau Kazuo Ishiguro m-au fascinat, desi toti pornesc de la aceeasi ecuatie primordiala: omul contemporan = alienat. Yamada a reusit sa se strecoare si el in aceasta ilustra galerie iritanta.
Cartea sa se invarte in jurul zbaterii interioare a unui functionar japonez, pe nume Tsuneo, un om cu trecut si cu probleme, care incepe sa auda vocea misterioasa a unei femei. Cartea poate fi citita in mai multe chei: romanul didactic – studiu de caz despre ce patesti daca iti inabusi sentimentele si nu lupti impotriva sechelelor, roman al sexualitatii ambivalente (la bucata asta va trebui sa suportati nitel Brokeback Mountain), iar, daca rezistati, veti fi rasplatiti cu romanul sensiblitatii care lupta pentru supravietuire cand toate celelalte ii stau impotriva.

Ratiunea imi spune sa il citesc pe acest Tsuneo ca pe un bolnav psihic incurabil, dar inima imi dicteaza sa il admir si sa il invidiez pentru ca indrazneste sa mai viseze.

Sa privim pictura! (XI)

Filed under: Sa privim pictura! — Iulian Fira @ 13:43 +00:00dec.
Tags: , , , , , ,
Fiul Omului

Fiul Omului

Cand am scris despre Dali, i-am contestat eticheta de cel mai mare pictor suprarealist. Acum a venit vremea sa vi-l prezint pe cel caruia eu ii ofer acest titlu – Rene Magritte.

Nu stiu daca e vreun tablou al lui Magritte care sa nu ma faca sa ma scarpin in varful capului, asa ca la operele lui sa nu va asteptati la cine stie ce idei stralucite din partea mea; avand in vedere ca picturile sale sunt desprinse in adevaratul sens al cuvantului din subconstient si nu unul colectiv, ci particular al artistului, ma tem ca nu prea mai avem cum sa descifram mesajul pe care Rene Magritte l-a asternut pe panza, pentru simplul motiv ca omul e decedat de ceva timp.

Eu unul nu pot decat sa descriu ceea ce vad: un barbat cu melon, cu fata ascunsa de un mar, in spate avand marginea unui zid, cerul innorat si ceea ce ma incumet sa zic ca e marea. Mai remarc si mainile pictate intr-un mod rudimentar si inegal, de parca ar fi de ghip… ooops, m-am incumetat sa fac o comparatie:)))).

Ca sa fiu complet, am sa spun ca pictura se intituleaza Fiul Omului. Ma uit si ma minunez si nu ma mai satur!

Blog la WordPress.com.